Tag Archives: pasare

De Revedere

11 apr.

https://oamenicasobolani.files.wordpress.com/2014/10/facultatea-paradis-sau-iad-locul-unde-ti-dezvaluiesc-cacati-cu-mot-care-te-ard-ca-colegialitatea-i-doar-un-cuvant-latrat-asa-cum-latra-si-cand-la-pat-cad.jpg

*

 *

La inceput… ca introducere sa zic…
De 30 de ani… doar nu v-am spus nimic!
De-aceea, azi… Va rog… fiti toleranti!
Putin doar numai sa ma ascultati!

Caci azi, va scriu doar o scrisoare…
Dar nu in proza de-asteptati!
De ce in rime… ma-ntreb oare?
Raspunsul poate-o sa-l aflati!

Cred ca mai stiti?… Ce-i ce de mine si-or mai fi amintit?
La Economie Politica… Socialism… am “cam chiulit”!
…. Cand mi-a fost randul de vorbit.
Caci de rostit nu am putut, cuvintele in care n-am crezut!
Si astazi dupa finalul stiut, Cata dreptate am mai avut!
… Sa fi venit oare mai bine,
Daca as fi vorbit si atunci… doar in rime?

Cat mi-am dorit la Revederi, sa fiu la voi… Cu voi sa rad!
Si despre minunatii ani, sa povestim doar… rand pe rand!
Si despre ce ne-a adus viata… De am avut noroc sau nu…
Ce… bune, rele-ntampinaram… Si cum ne este viata acu’...

C-am pierdut tata!
… Am pierdut mama!
… Sau poate frati!
… Sau si surori!
Si cum ne-a mai invatat viata… ca nu santem nemuritori!

Si ne-ntrebam… Ce-i sensul vietii? Si ce avem de invatat?
E important doar cine santem?… Sau cat in viata am adunat?
… Ce santem!… Nu poate fi estimat!… Si sufletul curat!
… De l-am avut si ni l-am pastrat!

Stiti doara ca si eu crezusem… Norocul, aici, c-am gasit!
S-a laudat ca ma ocroteste!
Dar, la un pas de poarta vietii… Aripile mi le-a frant acel ipocrit!


Si drumu-mi fu nu drept c-al vostru… Poate putin intortocheat.
Dar stiti… Si-o pasare fara aripi… doar cuibu-si mai are… de aparat!

Si-ar trebui cuiva sa-i multumesc,
Ca n-am fost fluture si mai traiesc!
Si poate ca este mai bine… Cand nimenea …“iarasi neantrebat”,
Nu s-a gandit sa ma mai ajute!… Pe Dracu’ ascuns… in fine-a lasat!

Dar nici nu stiti, cat de greu mi-a fost, drumul la voi inapoi sa-l gasesc,
Caci amintirile-mi aici… patate-mi sant… sa le povestesc!
Si cat mi-am mai dorit… Si chiar de-am mai uitat,
Drumu-mi n-am mai gasit la ziua senina, in care cu voi aici am intrat!

Si-acum raspunsul… cred ca-i elocvent!
Sa mai explic ?… Nu este evident?
… Caci rimele ce astazi pe hartie le-am trecut,
Sant numai lacrimile… ce nu-mi curg!


Iar celor care, totusi, despre mine isi mai amintesc…
C-ati fost colegii mei… 5 ani… Va multumesc!

*

COLEGILOR MEI…

care mi-au dat cei mai minunati Ani!

ai Nevinovatiei
… ai Respectului
… ai Increderii si Bucuriei in VIATA
… ai PRIETENIEI care dainuieste pana la MOARTE!

*
 Revederea de 30 de ani (1981-2011)- 17 iunie 2011

 *

*

_________22.08.2016 _________

… Aici rămâne IRONIA

Mai mare decât am crezut

Când începui să scriu acolo

Despre ce e de NECREZUT!

O frunză numai a căzut

*

Ce-o fi un suflet fără tihnă

Și-o viață fără de odihnă?

Cine-or fi fost aceștia, oare

Cărora le-am trimis scrisoare?

*

Când eu chiuleam cu riscul de-a repeta și anu’

Câți spume nu făceau ca să le iasă planu’?…

Cum să nu-i las, în inepții, să bălăcească-n trog

Când miroseam minciuna precum un inorog?

*

La Economie Politică și la Socialism mereu îmi smulgeam stâlpii

Când rândul îmi venea să bat și eu, asemenea lor, câmpii

Când bănuiam că dincolo de papagali urmează un ciclon…

rRomânu’ ce cu prisosință-mi dovedi c-a fost mutat la clon!

*

Timpul…

9 apr.

Timpul
 

Timpul… Timpul… rana nu mi-a vindecat!
Anii… Anii, cu secunda doar, i-am macinat!
Sa uit! Sa uit… Oare cat timp mi-ar fi de-ajuns?
Si cum sa o pot face?… Cand radacinile mi-ai smuls!?
Sa uit!… Cat timp… m-ar mai ajuta?
Sa uit!… Sa-mi inbunez inima…
 
 
 
… Nimic!… Nimic de tine nu a fost!
Cum, nimic! Si pentru nimicul asta viat-am aruncat-o fara rost!
Si daca aripile mi le-ai frant si ca sa zbor n-am invatat…
Nauntru-mi este cu atat mai zbuciumat.
Sa uit!… Sa nu mai recunosc cum pentru un nimic, in viata, m-am pierdut
Insa de cate ori… secunda pasului ascult?
 
 
 
Ca o cascada amintirile-n tumultul lor m-au luat…
Iar in vartejul lor… Ca-n viata radacini sa prind nu m-ai lasat…
Viata mi-e doar un fluviu-tulbur, fluviu-nvolburat
Mi-e doar un fluviu zbuciumat…
Unde… Unde nu vreau!… Nu pot!… Nu vreau sa ma afund…
Dar impotriva cui si cum sa lupt… cand aripile mi le-ai frant?
 
 
 
Caci de-as fi fost un fluture cu care te-ai jucat
As fi murit demult si cum cenusa timpului m-ar fi uitat…
Dar am fost pasare ca tine…  Si as fi vrut sa zbor
Spre cerul azuriu… Dar nu-n cenusa anilor!
Caci am fost ca tine… Pasare! Si-am vrut… C-as fi putut sa cant!
Dar nu cu imnul mortii anii sa-mi incant…
 
 
 
Timpul… Timpul, rana, nu mi-a vindecat!
Caci anii… Anii, cu secunda numai, mi i-am numarat…
Viata mi-e doar un fluviu-tulbur, fluviu-nvolburat
Mi-e doar un fluviu zbuciumat…
Viata… Viata ce pentru tine chiar nimic n-a valorat!
Viata care fara sa banuiesc… pe mana ta mi-am dat…
 
 
 
Linistea… Linistea nu pot sa o gasesc…
Linistea!… Sa pot sa ma odihnesc…
Caci poate-as fi luptat si viata nu m-ar fi infrant…
Dar impotriva cui… Si cum sa lupt… Cand aripile mi le-ai frant?
Cum caut linistea… ce nu o mai cunosc demult…
Cand viata… Viata mi-e doar un tumult!
 
 
 
Unde… Unde nu vreau!… Nu pot!… Nu vreau sa ma afund…
Insa de cate ori… secunda pasului ascult?
Unde?… Si cand?… Si la ce mal ma voi gasi…
La malul unde linistea din nou o voi primi?
Malul la care, din volbura tumultului, sa ies voi izbuti…
Malul… Und’ sa ma pot odihni…
 
 
 
Viata mi-e doar un fluviu zbuciumat
Timpul… Rana nu mi-a vindecat!
Nimic!… Nimic de tine nu a fost!
Cum nimic!… Si pentru nimicul asta viat-am aruncat-o fara rost!
Si daca aripile mi le-ai frant si ca sa zbor n-am invatat…
Nauntru-mi este cu atat mai zbuciumat.
 
 
 
Sa uit!… Sa nu mai recunosc cum pentru un nimic in viata m-am pierdut…
Insa de cate ori secunda pasului ascult?
Ce mi-a spus visul… ce in copilarie l-am avut candva?
Cum c-am plecat de-acasa… si toate le-am lasat in urma mea…
Visul… Care asa m-a speriat de m-am trezit…
Zicandu-mi ca mai rau nu-mi poate… Nu-mi poate fi de intalnit…
 
 
 
Visul care apoi toti anii… Cum m-a urmarit…
Si mi-am dorit… Cat mi-am dorit… Sa nu-mi fie de-ndeplinit…
Visul cel rau… Din care-atunci asa de trista m-am trezit…
Si fericirea ce-am trait… Recunoscand ca tot acas’ la mama m-am gasit!
Visul… Dar nu cosmarul ce in suflet mi s-a-nfipt
Din care vreau, de ani, sa ma trezesc… Dar nu e chip!
 
 
 
Viata mi-e doar un fluviu zbuciumat…
Caci timpul… Timpul… rana nu mi-a vindecat!
Unde si cand?… Si la ce mal ma voi gasi?
Si cand tumultul ce ma rascoleste se va potoli?
Acolo unde capul pot sa imi astern ca sa adorm…
Fara cosmaruri!… Ca in fine… Somnul sa imi fie iarasi somn!
 *
                                                        17 Mai 2012 / Ridicarea la Cer 
 
Tu, NIMIC… care-ai putut ASA CEVA sa savarsesti…
Sa nu ai parte de ceea ce iubesti…
Din secunda cand in gand… iubireSARPE, doar  gandesti!…