… Mai spune-mi, Sarpe… cu limba-ti spintecata Ca pe banca aceea, in parculetul la doi pasi, de langa Rectorat! Cand de abia ma cunoscusesi… Dar fara s-o stii, te citisem pe data Iar cand spusesi ca tu crezi ca te-ai indragostit… Avui si raspunsul parat:
*
“Nu te supara! … Dar eu simt ca nu este asa!” * * Si mai cauta-ma, Sarpe, asa cum dupa aceea ai facut! Du-ma din nou la acea banca… Unde minciuna graita a inceput! … Apoi, ma conduci la camin… Prin bezna ce se lasase Cand pe pajistea alaturata… Fosneste tufisul iar tu, ocrotitor, imi spui: “Hai sa mergem!… Ca oamenii pot fi fiinte odioase!”*
… Si Sarpe… Asteapta-ma uneori dupa curs! Sa cobor treptele ca plutind… Ca-ntr-un vis prea ascuns Si in ochii tai, Sarpe… Fara sa banui… Viata sa mi se fi scurs! Cum veneam doar pe o unda… Caci imi tintisesi privirea Crezand ca imi daruiesti nemurirea!*
Cu fusta aceea senina ca cerul si ca inima mea Care pulpele, inca neatinse de tine, imi mangaia… In acea iie bej si cu parul in vant … Numai talia… Nu si viata!…de mi-ai fi frant! Tu, Sarpe netrebnic… Ce niciodata n-ai sa pricepi cum eu sant!*
Hai, spune-mi cand ochii iti curg dupa mine Dar parca te temi ca te-ar citi orisicine Cand dupa ultima treapta, tie m-am apropiat Spune-mi ce din ochii tai am citit… Sarpe cu gand blestemat! Spune-mi cum m-ai mai imbratisa … Ca eu sa-ti zic….. „Si de ce nu o faci, daca simti asa?“*
Spune-mi!… Cu limba ce pentru mine ti-ai spintecat! Sarpe cu chip de barbat!*
… Si hai, Sarpe!… Da-ti drumul odat’! Te iubesc, Maria!… Spune-o neincetat! … Si mai ales pana m-ai prins in lasou*
Dar stii, Sarpe?… Tu ramai vesnicul bou!
*
Hai, Sarpe!… Mai spinteca-ti limba inca o data! … Sau nici nu-ti mai amintesti de acea fata?*
Sigur ca nu!… Dar cine te-a descantat… Ca in fine… Sa musti, Sarpe spurcat? Aia parfumata… Cand din tren jos s-a dat? Dupa nedumerirea rostita in barba si datul din cap Sa nu banui ca ea sirena o fi sunat? … De-aia te-au prins, apoi, repede-n sac? Sa nu le scapi, Sarpe!… Sa nu ramai un sarac!*
Amara este viata unui om cinstit Cand un Sarpe l-a otravit!*
Si cat de dulce o fi viata Sarpelui incolacit Prin curve maturizat… Si naparlit!? Dar zdrentele ii scriu povestile din urma Si cand salasul si-a lasat… Crezand ca i-am pierdut de urma!*
Hai, Sarpe!… Spinteca-ti limba, daca o taratoare sa fii ti-a placut Cand ca om… Sa-ti faci veacul pe lume… n-ai vrut!*
… Spinteca-ti limba… Ca nu mai ai mult! Ca-n cernitele zile… Taraisu-ti ascult!*
(… Maria Tanase… Blestem / Cine iubeste si lasa…)
*
Astuia nu-i mai trebuie nici un blestem Cand blestemul i-a fost a se naste… Cu fata-ndreptata spre poarta… Ce sa i se deschida a asteptat Insa nu spre a glorifica ale omului moaste Cand sarguinta i-a fost incapatanarea de a nu recunoaste C-acea vita din el… Totdeauna-l va paste! * Iar taraisul sarpelui… Doar ii e cunoscut De pe pajistea unde limba isi spinteca la cernut Intre creatura ce este… Si ce ar fi un barbat… Hai, Vita! Hai, Sarpe! Ti-a fost de cantat? * *
Reclame
Lasă un răspuns