Timpul…

 

Timpul… Timpul… rana nu mi-a vindecat!

Anii… Anii, cu secunda doar, i-am macinat!

Sa uit! Sa uit… Oare cat timp mi-ar fi de-ajuns?

Si cum sa o pot face?… Cand radacinile mi-ai smuls!?

… Sa uit!… Cat timp… m-ar mai ajuta?

Sa uit!… Sa-mi inbunez inima…

 

 

 

… Nimic!… Nimic de tine nu a fost!

Cum, nimic! Si pentru nimicul asta viat-am aruncat-o fara rost!

… Si daca aripile mi le-ai frant si ca sa zbor n-am invatat…

‘Nauntru-mi este cu atat mai zbuciumat.

Sa uit!… Sa nu mai recunosc cum pentru un nimic, in viata, m-am pierdut

… Insa de cate ori… secunda pasului ascult?

 

 

 

Ca o cascada amintirile-n tumultul lor m-au luat…

Iar in vartejul lor… Ca-n viata radacini sa prind nu m-ai lasat…

Viata mi-e doar un fluviu-tulbur, fluviu-nvolburat

… Mi-e doar un fluviu zbuciumat…

Unde… Unde nu vreau!… Nu pot!… Nu vreau sa ma afund…

Dar impotriva cui si cum sa lupt… cand aripile mi le-ai frant?

 

 

 

… Caci de-as fi fost un fluture cu care te-ai jucat

As fi murit demult si cum cenusa timpului m-ar fi uitat…

Dar am fost pasare ca tine…  Si as fi vrut sa zbor

Spre cerul azuriu… Dar nu-n cenusa anilor!

Caci am fost ca tine… Pasare! Si-am vrut… C-as fi putut sa cant!

Dar nu cu imnul mortii anii sa-mi incant…

 

 

 

Timpul… Timpul, rana, nu mi-a vindecat!

Caci anii… Anii, cu secunda numai, mi i-am numarat…

Viata mi-e doar un fluviu-tulbur, fluviu-nvolburat

… Mi-e doar un fluviu zbuciumat…

Viata… Viata ce pentru tine chiar nimic n-a valorat!

Viata care fara sa banuiesc… pe mana ta mi-am dat…

 

 

 

Linistea… Linistea nu pot sa o gasesc…

Linistea!… Sa pot sa ma odihnesc…

Caci poate-as fi luptat si viata nu m-ar fi infrant…

Dar impotriva cui… Si cum sa lupt… Cand aripile mi le-ai frant?

Cum caut linistea… ce nu o mai cunosc demult…

Cand viata… Viata mi-e doar un tumult!

 

 

 

Unde… Unde nu vreau!… Nu pot!… Nu vreau sa ma afund…

… Insa de cate ori… secunda pasului ascult?

Unde?… Si cand?… Si la ce mal ma voi gasi…

La malul unde linistea din nou o voi primi?

Malul la care, din volbura tumultului, sa ies voi izbuti…

Malul… Und’ sa ma pot odihni…

 

 

 

Viata mi-e doar un fluviu zbuciumat

… Timpul… Rana nu mi-a vindecat!

Nimic!… Nimic de tine nu a fost!

Cum nimic!… Si pentru nimicul asta viat-am aruncat-o fara rost!

… Si daca aripile mi le-ai frant si ca sa zbor n-am invatat…

‘Nauntru-mi este cu atat mai zbuciumat.

 

 

 

Sa uit!… Sa nu mai recunosc cum pentru un nimic in viata m-am pierdut…

… Insa de cate ori secunda pasului ascult?

Ce mi-a spus visul… ce in copilarie l-am avut candva?

… Cum c-am plecat de-acasa… si toate le-am lasat in urma mea…

Visul… Care asa m-a speriat de m-am trezit…

Zicandu-mi ca mai rau nu-mi poate… Nu-mi poate fi de intalnit…

 

 

 

… Visul care apoi toti anii… Cum m-a urmarit…

Si mi-am dorit… Cat mi-am dorit… Sa nu-mi fie de-ndeplinit…

Visul cel rau… Din care-atunci asa de trista m-am trezit…

Si fericirea ce-am trait… Recunoscand ca tot acas’ la mama m-am gasit!

… Visul… Dar nu cosmarul ce in suflet mi s-a-nfipt

Din care vreau, de ani, sa ma trezesc… Dar nu e chip!

 

 

 

Viata mi-e doar un fluviu zbuciumat…

Caci timpul… Timpul… rana nu mi-a vindecat!

Unde si cand?… Si la ce mal ma voi gasi?

Si cand tumultul ce ma rascoleste se va potoli?

… Acolo unde capul pot sa imi astern ca sa adorm…

Fara cosmaruri!… Ca in fine… Somnul sa imi fie iarasi somn!

 *

                                                        17 Mai 2012 / Ridicarea la Cer 

 

Tu, NIMIC… care-ai putut ASA CEVA sa savarsesti…

Sa nu ai parte de ceea ce iubesti…

Din secunda cand in gand… iubire… SARPE, doar  gandesti!…

*