Mama…

buschviper

De ce, Mama… Ca sant saraca mi-ai zis
… Din ziua in care ochii pe lume-am deschis?
Si de cate ori doar mi-ai mai repetat…
Ca numai nevinovatia-mi am de aratat?
Tu doar ai citit in sufletul meu…
Si m-ai cunoscut!… Cum ma cunosc eu?
 
 
Si eu, Mama, cum am mai crezut
Ca de nu-s bogata… am doar de pierdut!
Si am crezut ca daca avere nu stapanesc
Pentru viata-mi nu pot sa platesc!…
 
  
Si te-am ascultat!… Si nu-mi pare rau!
Numai o secunda insa… am uitat sfatul tau!
Si Mama!… Nu mi s-ar fi intamplat!
De-as fi intalnit unul ca mine!… Cu suflet curat!
Insa Mama, in el am crezut!
Ca-i un sarpe… prea tarziu am vazut!
Si tu, Mama… Chiar daca ai citit in sufletul meu
Tot nu ma cunosti!… Cum ma cunosc eu!
 
  
Caci Mama!… De atata dezamagire…
In acea zi… a murit si inima-n mine!
Si nu pot Mama, inima din piept sa-mi arunc!
… Sa-mi iau alta, sa invat sa cant!
Caci am crezut ca daca avere nu stapanesc
Pentru viata-mi nu pot sa platesc!
 
 
De ce nu mi-ai zis Mama, ca bogata sant?
… As fi crezut ca am tot pe pamant!
Si nu m-as fi oprit la sarac
Crezand ca-i ca mine!… La locul lui… si-n suflet curat!
Dar stii doar, Mama… s-a razgandit!
… Ca numai pentru bani ochii i-au stralucit!
 

Si Mama, cat imi mai amintesc de bine
Cand ziceai ca-s prea inchisa!… Nu sant veselnica… asa ca tine…
Dar Mama!… Cum sa fi fost altcumva?
… Eu am vazut viata… cu inima mea!
Si Mama… De aceea am murit… Chiar daca traiesc!
Caci nu mai pot inima sa-mi mai imbunez!
Caci am crezut ca daca avere nu stapanesc
Pentru viata-mi… Nu pot sa platesc!
Si nu pot Mama, inima din piept sa-mi arunc!
Sa-mi iau alta, sa invaţ sa cant!
Caci sarpele… Sarpele-nveninat numai la el s-a gandit!
De viata mea nici nu i-a pasat… Cand m-a otravit!
 

Si Mama! Chiar de-ai zice… „Ca floarea-n glastra traiesc…
Aici unde sant… pot doar sa infloresc…
Nimic nu-mi lipseste… Si nu am in palme, ca tine, bataturi.
De ce mai am inca… astfel de ganduri?“
Tu, Mama!… Cum mi-as mai dori sa fie altcumva!
Insa eu vad viata… cu inima mea!
Caci sarpele!… Sarpele-nveninat… cu stiintă m-a amagit!
De viata mea nici nu i-a pasat!… Numai m-a otravit!
 

Si Mama!… Si de aceea… Nu!… Nu pot uita!
Sarpele cum a mai otravit, atunci, si viata ta!
Si eu, Mama, mai aveam doar un pic!
Pentru tot ce mi-ai dat…Visul tau sa nu stric!
Caci vedeam doar cum v-ati straduit!
Sa fac scoala, sa nu fiu… un nimic…
Si cati ani, doar mandrie v-am dat,
Cat v-am mai iubit si v-am respectat!
Si-am facut totul din curata inima mea…
Fara obligatie!… Si eu gandeam asa!
Dar sarpele prefacut, blestemat…
A hulit tot! … Ca acasa numai asta a invatat!
 

De ce nu mi-ai zis Mama ca bogata sant?
As fi crezut ca am tot pe pamant!
Si nu m-as fi oprit la sarac,
Crezand ca-i ca mine!… La locul lui…si-n suflet curat!
Dar stii doar, Mama… s-a razgandit!
Ca numai pentru bani ochii i-au stralucit!
 
 
… Dar Mama!… Cum nu pot sa te uit!
Cum cu pumnu-n dusumea ai batut!
Cred ca-n ziua aceea, ti-a fost frica de tine…
Si n-ai vrut, tu Mama, ca sa bati in mine!
Si cum m-ai trimis, Mama, n-am uitat…
Si cum sarpele… doar m-a imbunat!
Insa-n ziua aceea, nici n-am banuit
Ca demult satarul era ascutit!
Si cum Mama, tot ce ai prezis s-a adeverit!
Cat de inteleapt-ai fost, nici n-am amintit!
De-as fi banuit… cat mi-as fi dorit…
Sa fi fost eu!… Dusumeaua in care tu ai lovit!
Si de-aceea!… Mama, azi nu pot uita!
Ce-au facut cu mine, e pedepsa mea!
Insa tu… Tu, Mama! … Tu nu ai meritat asa!
 

Si Mama! Cand la el m-ai trimis… cum m-ai mai pedepsit!
In sufletul meu… tu tot n-ai citit!
Caci Mama!… De atata dezamagire…
In acea zi… a murit si inima-n mine!
Si de aceea Mama… Nu am mai venit la sanul tau!
Si nu stii tu Mama, cat mi-a fost de greu…
Dar nu pot Mama, inima din piept sa-mi arunc!
Sa-mi iau alta si sa invat, in fine, sa cant!
Si astazi cand tu nu mai esti…
Si eu sant in lume… Cum mai imi lipsesti!
 
 
Stii Mama… Eu cred ca te-am cunoscut mai bine!
Eu am inteles si a ta dezamagire…
Dar tu nu m-ai inteles, nu m-ai putut ierta…
De parca ar fi fost numai dezamagirea ta…
Si te-am inteles!… Stiu doar ca apoi ti-a parut rau…
Dar sarpele-nveninat… a distrus si visul tau. 
…Sa ma ai aproape, doar sa stii de mine,
Sau cel putin, din cand in cand sa vin la tine…
 

De ce nu mi-ai zis Mama, ca bogata sant?
As fi crezut ca am tot pe pamant!
Si nu m-as fi oprit la sarac
Crezand ca-i ca mine!… La locul lui… si-n suflet curat!
Dar stii doar, Mama… s-a razgandit,
Ca numai pentru bani… ochii i-au stralucit!
Iar eu am crezut ca daca avere nu stapanesc
Pentru viata-mi nu pot sa platesc!
 
 
Dar Mama!… Nici asta… nu pot uita!
N-a avut nici un drept peste viata mea!
Caci Mama… Cum traiesc si azi unde sant…
Cum ar trebui, Mama, sa cant!
Si cate comori azi am si le pretuiesc….
Cat de greu mi-este Mama, uneori sa traiesc!
Si Mama, cum mi-as mai dori, doar sa cant!
Nu lacrimile pe obraz… sa imi zvant!
Dar Mama… Cum sa ma mai fi inveselit?
Cand viata nici nu mi-a inceput… si m-a otravit?
Dar sarpele… Sarpele-nveninat…
Cu stiinta m-a amagit si m-a aruncat!
Caci ma-sa… ma-sa… l-a invatat numai asa…
Ca doar ar fi avut un drept… peste viata mea!
 

Mama!… Si de aceea… tot nu pot uita…
Caci doar stiu, tu, Mama!… Cum ai mai vazut in inima mea!
Si Mama… nu numai pentru sufletu-mi ciobit!
Si pentru tine… Mama!… Timpul mi s-a oprit!
 

Dar cat de bucuroasa sant sa imi amintesc
Ca am mai apucat, pentru grija ta… sa iti multumesc!
Si v-am spus, in fine… parc-as fi simtit!
Ce stiati desigur!… Cat v-am mai iubit!
Pana sa pleci, Mama… Cand ultima data cu tine-am vorbit
Mi-ai zis doar in fuga, ca ar fi murit…
Nu, Mama!… Traieste si l-a pedepsit!
Caci Dumnezeu… nu m-a uitat!
… Un semn din senin mi-a dat!
Si azi stiu, Mama!… In floarea vietii fratele i-a luat!
Cel despre care zicea… ca pe mine… c-asa l-a mai iubit!
Uite… Cum pentru sufletu-i spurcat… l-a mai jertfit!
Caci nici el… ca mine nu a banuit!
Ca numai pentru sarpele inveninat, viclean… pe lume a venit!
Tu doar stii Mama… ca nu-mi pare bine…
Dar astazi, poate s-o gandi ma-sa… ce au facut cu mine!
 

De ce nu mi-ai zis, Mama… ca bogata sant?
As fi crezut ca am tot pe pamant!
Si nu m-as fi oprit la sarac
Crezand ca-i ca mine!… La locul lui… si-n suflet curat!
Dar stii doar Mama… s-a razgandit,
Ca numai pentru bani… ochii i-au stralucit!
Si eu am crezut ca daca avere nu stapanesc
… Pentru viata-mi… Nu pot sa platesc!
 
 
De aceea Mama!… Nici ultimul vostru cuvant
… Sa ascult n-am putut!
Ca in lumea mare… cum m-am mai pierdut!
Si de ce doar asa… Asa s-a intamplat?
… Caci cu stiinta doar m-a amagit si m-a aruncat
… Pe sarpele-nveninat am calcat!
 
 
Dar tu, Mama, care ai crezut in Dumnezeu
… Aminteste-i tu, de blestemul meu!
Spune-i sa-i dea timp… Timp sa se gandeasca!
Ca nu asa!… Nu asa se joaca… cu viata omeneasca!
Si sa ii dea bani!… Bani sa se-nbogateasca!
Ca sa aiba după ce ochii sa-i sclipeasca!
Dar sa-mi dea un semn din nou… iar pe negandit!
Ca sa stiu… Pe cine sarpele… Iar a mai jertfit!
Si cand i-o veni si timpul ce i l-am dorit…
Doar in lacrimi sa-i mai straluceasca ochii
… Si sa uite de ce banii, asa i-a mai ravnit!
 

De ce nu mi-ai zis, Mama, ca bogata sant?
As fi crezut ca am tot pe pamant!
Si nu m-as fi oprit la sarac
Crezand ca-i ca mine!… La locul lui si-n suflet curat!
Dar stii doar, Mama… s-a razgandit!
… Ca numai pentru bani ochii i-au stralucit!
 
 
… De aceea Mama, scriu azi pentru tine!
Ce nu ti-as fi spus… de-ai fi fost la mine!
De m-ai fi „citit”, chiar… cum doar ai facut…
Iar sa te-ntristez?… Nu as fi putut!
Azi, iarta-ma Mama!… Pentru ce n-am spus…
Dar plecand departe… timpul… cum s-a scurs!
Iarta-mi azi greseala care am facut!
… Iarta-mi lacrimile si necazul care le-ai avut!
Si azi, iarta-ma si dacă-ti scriu asa!
Insa, stii tu, Mama!… Eu vad viata… cu inima mea!
Si nu pot Mama, inima din piept sa-mi arunc…
Sa-mi iau alta, sa invat sa cant!
 
 
De ce, Mama… Ca sant saraca mi-ai zis?
… Din ziua in care ochii pe lume-am deschis?
Si de cate ori doar mi-ai mai repetat…
Ca numai nevinovatia-mi am de aratat?
Tu doar ai citit in sufletul meu…
Si m-ai cunoscut!… Cum ma cunosc eu?
… Si eu, Mama, cum am mai crezut,
Ca de nu-s bogata… am doar de pierdut!
… Si am crezut ca daca avere nu stapanesc…
Pentru viata-mi… nu pot sa platesc!…
 

De ce nu mi-ai zis, Mama, ca bogata sant? 
As fi crezut ca am tot pe pamant!
Si nu m-as fi oprit la sarpele prefacut, blestemat!
…Si-as avea astazi… Pentru mine!
Si pentru tine, Mama!… sufletul impacat.
*
  
*

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: