Tag Archives: rana

Praful

14 apr.

https://oamenicasobolani.files.wordpress.com/2013/04/praful-die-hand-gottes-in-einem-sturm.jpg

*

*

Praful… Ca pânza!… peste rana-mi

… De ani și ani s-a adunat…

Și când să cred că am uitat-o

O adiere… un respirat… A fost de-ajuns!

Și rând pe rând… tot vălul l-au îndepărtat.

*

Și rana-mi sângerează totuși!

… De ce-am crezut că am uitat?

Știu doar!… De mult nu plâng iubirea-i…

Ce doară în prostia-i mi-a jucat!

*

Plâng numai visurile care…

… Care-aș fi vrut să le trăiesc…

Ca orice pom… Ca orice floare!

Știu singură… Când să veștejesc!

*

Dar, nu-i nimic!… Încă o vreme

Poate că voi mai sângera…

Dar știu și că va veni ziua

În care mă voi vindeca!

*

Și las-o doar să sângereze!

Și n-o voi mai acoperi…

Căci soarele ce mă-ncălzește

Și rana îmi va ofili…

*

Și… Ce dacă voi fi bătrână?

… Ce mă va mai interesa?

Când raza-mi va luci pe față…

Viața-mi va fi, din nou… A mea!

*

https://oamenicasobolani.files.wordpress.com/2015/07/umilinta.jpg

*

*

30 iulie 2013 – 15 noiembrie 2017

*

Timpul…

9 apr.

Timpul
 

Timpul… Timpul… rana nu mi-a vindecat!
Anii… Anii, cu secunda doar, i-am macinat!
Sa uit! Sa uit… Oare cat timp mi-ar fi de-ajuns?
Si cum sa o pot face?… Cand radacinile mi-ai smuls!?
Sa uit!… Cat timp… m-ar mai ajuta?
Sa uit!… Sa-mi inbunez inima…
 
 
 
… Nimic!… Nimic de tine nu a fost!
Cum, nimic! Si pentru nimicul asta viat-am aruncat-o fara rost!
Si daca aripile mi le-ai frant si ca sa zbor n-am invatat…
Nauntru-mi este cu atat mai zbuciumat.
Sa uit!… Sa nu mai recunosc cum pentru un nimic, in viata, m-am pierdut
Insa de cate ori… secunda pasului ascult?
 
 
 
Ca o cascada amintirile-n tumultul lor m-au luat…
Iar in vartejul lor… Ca-n viata radacini sa prind nu m-ai lasat…
Viata mi-e doar un fluviu-tulbur, fluviu-nvolburat
Mi-e doar un fluviu zbuciumat…
Unde… Unde nu vreau!… Nu pot!… Nu vreau sa ma afund…
Dar impotriva cui si cum sa lupt… cand aripile mi le-ai frant?
 
 
 
Caci de-as fi fost un fluture cu care te-ai jucat
As fi murit demult si cum cenusa timpului m-ar fi uitat…
Dar am fost pasare ca tine…  Si as fi vrut sa zbor
Spre cerul azuriu… Dar nu-n cenusa anilor!
Caci am fost ca tine… Pasare! Si-am vrut… C-as fi putut sa cant!
Dar nu cu imnul mortii anii sa-mi incant…
 
 
 
Timpul… Timpul, rana, nu mi-a vindecat!
Caci anii… Anii, cu secunda numai, mi i-am numarat…
Viata mi-e doar un fluviu-tulbur, fluviu-nvolburat
Mi-e doar un fluviu zbuciumat…
Viata… Viata ce pentru tine chiar nimic n-a valorat!
Viata care fara sa banuiesc… pe mana ta mi-am dat…
 
 
 
Linistea… Linistea nu pot sa o gasesc…
Linistea!… Sa pot sa ma odihnesc…
Caci poate-as fi luptat si viata nu m-ar fi infrant…
Dar impotriva cui… Si cum sa lupt… Cand aripile mi le-ai frant?
Cum caut linistea… ce nu o mai cunosc demult…
Cand viata… Viata mi-e doar un tumult!
 
 
 
Unde… Unde nu vreau!… Nu pot!… Nu vreau sa ma afund…
Insa de cate ori… secunda pasului ascult?
Unde?… Si cand?… Si la ce mal ma voi gasi…
La malul unde linistea din nou o voi primi?
Malul la care, din volbura tumultului, sa ies voi izbuti…
Malul… Und’ sa ma pot odihni…
 
 
 
Viata mi-e doar un fluviu zbuciumat
Timpul… Rana nu mi-a vindecat!
Nimic!… Nimic de tine nu a fost!
Cum nimic!… Si pentru nimicul asta viat-am aruncat-o fara rost!
Si daca aripile mi le-ai frant si ca sa zbor n-am invatat…
Nauntru-mi este cu atat mai zbuciumat.
 
 
 
Sa uit!… Sa nu mai recunosc cum pentru un nimic in viata m-am pierdut…
Insa de cate ori secunda pasului ascult?
Ce mi-a spus visul… ce in copilarie l-am avut candva?
Cum c-am plecat de-acasa… si toate le-am lasat in urma mea…
Visul… Care asa m-a speriat de m-am trezit…
Zicandu-mi ca mai rau nu-mi poate… Nu-mi poate fi de intalnit…
 
 
 
Visul care apoi toti anii… Cum m-a urmarit…
Si mi-am dorit… Cat mi-am dorit… Sa nu-mi fie de-ndeplinit…
Visul cel rau… Din care-atunci asa de trista m-am trezit…
Si fericirea ce-am trait… Recunoscand ca tot acas’ la mama m-am gasit!
Visul… Dar nu cosmarul ce in suflet mi s-a-nfipt
Din care vreau, de ani, sa ma trezesc… Dar nu e chip!
 
 
 
Viata mi-e doar un fluviu zbuciumat…
Caci timpul… Timpul… rana nu mi-a vindecat!
Unde si cand?… Si la ce mal ma voi gasi?
Si cand tumultul ce ma rascoleste se va potoli?
Acolo unde capul pot sa imi astern ca sa adorm…
Fara cosmaruri!… Ca in fine… Somnul sa imi fie iarasi somn!
 *
                                                        17 Mai 2012 / Ridicarea la Cer 
 
Tu, NIMIC… care-ai putut ASA CEVA sa savarsesti…
Sa nu ai parte de ceea ce iubesti…
Din secunda cand in gand… iubireSARPE, doar  gandesti!…