Juda cersetor

*

Crescut la vatra saracita… Unde neglijatul suflet
La cangrenat si-a condamnat
Cand vlaga vietii si-a sorbit-o din ravna de-a-si atinge telul
… Acela de a parveni neaparat…
Unde sa locuiasca omenia…
Din care izvoraste simtamantul cand altuia rau faci?
Cum sa cuprinzi bogatia firii, de a da dezinteresat mana
… Cand in cloaca cu putregai zaci?

Nu demult am citit undeva, de ce oameni fara-de-lege mai sant
Si de ce a altora viata nesocotesc.
… Si ce mocneste in acele suflete bolnave
Care raul ce-l fac, chiar cu ochii nevinovatiei privesc.
Si chiar nu o pot intelege apoi
De ce societatea de ei se ocupa pentru a le explica raul facut…
Caci le lipseste esentialul, ca vietii sa-i dea dreptul ei legitim
… Cand empatia… Loc de-ncoltit, la acei oameni… nu a avut!

Asa as numi-o si aicea… Chiar daca si altfel am formulat!
Ce sa creasca din samanta care doar banului i s-a inchinat?
Pana si cel mai bun prieten, prietenul si l-a tradat!
… Pentru cati arginti ni se spune oare… 30?
De aceea la revederea de 30 de ani… Obrazul stramb i l-am aratat?
… Juda a fost… In fine… deconspirat!
Insa Juda acesta… Care desigur ca si astazi, capul sus si-l va tine
Poate nu stie, ca cu toti argintii… De-i va suna ceasul… Tot un cersetor va ramane!?!