Acolo unde-mi este gândul și încotro păsul mi-l spui
Nu mă minunez că astăzi scriu despre țara nimănui.
Sfâșiată îmi fu haina când încăpui pe mâna lui
Dar hoțului i-au ascuns taina, de-am fugit de-acas’, haihui.
.
Demult era pierdut în haita cu ideologii strâmbate
Mâna de fier și-urcase turma ca să n-o mai poți combate
Că, unde-acasă omenia prin pori la suflet nu străbate
Aviditatea de putere cu pumnu-n ceafă vrea răzbate.
.
Așa făcuse bășcălie, știind cum fața-și dă cu var
Pândind secunda să mă-nhațe după tiparul de circar.
La fel și țara-mi despuiară… Că-și găseau curvele cu har
Să îmi doresc să apuc ziua când cad ca muștele-n pahar.
.
Proclamând înflăcărat că vor să-i dea un nou impuls
Ca pe-o fecioară o încântară, până drapelul i l-au smuls
Apoi, când venele-i tăiară, se îmbulziră toți la muls.
Sângerândă-n a lor gheară, mai-mai că o văd fără puls!
.
Azi, jigodit nu-i doar bufonul pierdut în sânge țigănesc
Leul nu le-apără pogonul când la fel ochii le sticlesc!
Nici numele nu mai e nume… S-a stins cuvântul românesc
În cheag dospiți și-uitară țara și la gunoi nu mai rânesc!
.
Acolo s-a mutat și jungla ce-așteapta doar la defrișat
Pe când pe-aici să o salveze vrură c-un tric nou furișat
Cu 1 euro pe cea vândută-ntâi minciunii ieșite la globalizat
Cerșit cu-o bere, tot prostimii, pân’ țelul și-au finalizat!
.
Ca la pomană își invită migratoare… Românu’ ospitalier
Urșii-l ajung prin coridoare dar nici ei nu-l dau jos din cer.
Snobismul doar îi dă culoare… De-aia, Dumnezeu, îți cer
S-apuc și eu ziua chemării Tale… Când te ridici ca temnicer
.
Căci mă întreb, a câta oară… Turmă în coaste de împuns
Zicându-și mielușel… Complicii ce-și lasă glia pentru tuns
Și-acei ce buzna la hotare cată valuta mai pe-ascuns
În loc cuvântul să și-l urce… Cât mai împingi roata la uns?
.
Ochi pentru ochi și dinte pentru dinte, nu arzi și tu, popor?
Plătește-odată pentru falsele cuvinte, sub lama de topor!
Cum de-ai uitat ce-nseamnă jurăminte și scuipi pe tricolor?
N-ai priceput ce iți fac trădătorii, sau le lași țara lor?
.
Doar pân’ aici, când turmele-s tăiate, a gândit omenirea
De-oparte-s lupii care ne dau târcoale să ne cătam pieirea.
Ochi pentru ochi și dinte pentru dinte, stârpiți la dobitoace!
Ochi pentru ochi și dinte pentru dinte, dacă așa le place!
.
Ochi pentru ochi și dinte pentru dinte, prea jalnici poftitori
Pentru-nșelătorie și profanat morminte, fă-i Doamne, cerșetori!
Dar, parcă sânt sudați prin alte legăminte când stau nepăsători
Frați și surori… Ce inimă fierbinte vă înflorește-n trei culori!!!
.
.
De-aia vă scriu că am morminte adânc săpate de putori
Că cei ce-mi definiră omenia mușcară-n glie până-n „zori”
Dar, când la zid s-a etalat ipocrizia și ați trecut-o la valori
Poate c-așa a fost întotdeauna România și-acolo… Numai mori!
.
Îți mulțumesc că plecai, Doamne… Si pentru semnele din Cer
Dar cum să pot uita vreodată de unde vin?… Cin’ vru să pier?
Dărâmă-le în cap și-n suflet, odată… Porțile de fier!
Poate-nțeleg că și tăcerea le-o treci ca faptă-n cazier!
*
Bocetul Lui Ioan Cel Fara De Mormant – YouTube
*
*
Lasă un răspuns