Ochi pentru ochi și dinte pentru dinte!

Acolo unde-mi este gândul și încotro păsul mi-l spui

Nu mă minunez că astăzi scriu despre țara nimănui.

Sfâșiată îmi fu haina când încăpui pe mâna lui

Dar hoțului i-au ascuns taina, de-am fugit de-acas’, haihui.

.

Demult era pierdut în haita cu ideologii strâmbate

Mâna de fier și-urcase turma ca să n-o mai poți combate

Că, unde-acasă omenia prin pori la suflet nu străbate

Aviditatea de putere cu pumnu-n ceafă vrea răzbate.

.

Așa făcuse bășcălie, știind cum fața-și dă cu var

Pândind secunda să mă-nhațe după tiparul de circar.

La fel și țara-mi despuiară… Că-și găseau curvele cu har

Să îmi doresc să apuc ziua când cad ca muștele-n pahar.

.

Proclamând înflăcărat că vor să-i dea un nou impuls

Ca pe-o fecioară o încântară, până drapelul i l-au smuls

Apoi, când venele-i tăiară, se îmbulziră toți la muls.

Sângerândă-n a lor gheară, mai-mai că o văd fără puls!

.

Azi, jigodit nu-i doar bufonul pierdut în sânge țigănesc 

Leul nu le-apără pogonul când la fel ochii le sticlesc!  

Nici numele nu mai e nume… S-a stins cuvântul românesc

În cheag dospiți și-uitară țara și la gunoi nu mai rânesc!

.

Acolo s-a mutat și jungla ce-așteapta doar la defrișat

Pe când pe-aici să o salveze vrură c-un tric nou furișat

Cu 1 euro pe cea vândută-ntâi minciunii ieșite la globalizat

Cerșit cu-o bere, tot prostimii, pân’ țelul și-au finalizat!

.

Ca la pomană își invită migratoare… Românu’ ospitalier

Urșii-l ajung prin coridoare dar nici ei nu-l dau jos din cer.

Snobismul doar îi dă culoare… De-aia, Dumnezeu, îți cer

S-apuc și eu ziua chemării Tale… Când te ridici ca temnicer

.

Căci mă întreb, a câta oară… Turmă în coaste de împuns

Zicându-și mielușel… Complicii ce-și lasă glia pentru tuns

Și-acei ce buzna la hotare cată valuta mai pe-ascuns

În loc cuvântul să și-l urce… Cât mai împingi roata la uns?

.

Ochi pentru ochi și dinte pentru dinte, nu arzi și tu, popor?

Plătește-odată pentru falsele cuvinte, sub lama de topor!

Cum de-ai uitat ce-nseamnă jurăminte și scuipi pe tricolor?

N-ai priceput ce iți fac trădătorii, sau le lași țara lor?

.

Doar pân’ aici, când turmele-s tăiate, a gândit omenirea

De-oparte-s lupii care ne dau târcoale să ne cătam pieirea.

Ochi pentru ochi și dinte pentru dinte, stârpiți la dobitoace!

Ochi pentru ochi și dinte pentru dinte, dacă așa le place!

.

Ochi pentru ochi și dinte pentru dinte, prea jalnici poftitori

Pentru-nșelătorie și profanat morminte, fă-i Doamne, cerșetori!

Dar, parcă sânt sudați prin alte legăminte când stau nepăsători

Frați și surori… Ce inimă fierbinte vă înflorește-n trei culori!!!

.

.

De-aia vă scriu că am morminte adânc săpate de putori

Că cei ce-mi definiră omenia mușcară-n glie până-n „zori”

Dar, când la zid s-a etalat ipocrizia și ați trecut-o la valori

Poate c-așa a fost întotdeauna România și-acolo… Numai mori!

.

 Îți mulțumesc că plecai, Doamne… Si pentru semnele din Cer 

Dar cum să pot uita vreodată de unde vin?… Cin’ vru să pier?

Dărâmă-le în cap și-n suflet, odată… Porțile de fier!

Poate-nțeleg că și tăcerea le-o treci ca faptă-n cazier!

*

Bocetul Lui Ioan Cel Fara De Mormant – YouTube

*

*

Lasati vantul sa ne spuna

 

 

Lasati vantul sa ne spuna… de ce-n nimic ne spulberam!

… De ce doar trecatori ramanem… Si tot nu vrem sa invatam!

De ce ca vantul la ureche ne trece tot ce-am auzit

… Insa maduva sa-i patrundem, nici macar nu ne-am sinchisit…

*

Lasati groparii sa isi faca… Jocul lor nechibzuit!

… Lasati sa curga lumea toata… Ca si nisipul ce-a hranit!

Atata timp cat doar lacuste in josnici oameni forfotesc

Nu vor putea straluci vise si pentru cei ce le hranesc!

*

Vom fi mereu doua armate!… De inbuibati si cersetori…

Lozinci se scriu pe piepturi numai… Sub frunti vor zace doar farsori!

Si daca nu-i de-ajuns marire, chiar de-i al omului firesc

Caci la caldura Omeniei meschinaria si-o topesc

*

… Descatusati atuncea fiara!… Lasati robotul a trai!

Pastram distanta… Si concret ne rezumam doar a vorbi!

… Dar cel putin, va fi un gest ca stim ce-ar fi intelepciunea

Si-om invata sa ne purtam Respect!… Poate aceasta e minunea!?

*

Macar atunci, franturi de vise vor mangaia si oropsitii

Iar vantul va purta pe unda-i si cantece… Ca toti le-am fi sortitii.

Lasati vantul sa ne spuna… de ce-n nimic ne spulberam!

… De ce doar trecatori ramanem… Si tot nu vrem sa invatam!