*
Kamikaze,
… Tare ți-aș mai spune o poveste… Să te înveselești!
Poate, de ce în “tramvaiul ăsta” încă mai sânt… Cântărești.
…
Am zis că în toată facultatea bursă am avut.
Deci, primeam cazarea și cartela pentru cantină… Pentru cine nu ar fi știut…
… Dar, nefiind cu lingura de aur în mână născută… Cum am arătat
Pentru țoale mai alese și altele mai răsărite… aveam o soluție parat.
… Cartela, pentru vreo 500 de lei plătite, îmi vindeam…
Căci de altfel, la micul dejun chiar că nu mergeam!
… La prânz, poate eram pe altundeva…
Așa că și prânzul îl plăteam tot din geanta mea…
Iar la cină… Cam tot așa venea…
… Și…
DE FAPT
Că „se cam chiora”
Mă cam deranja.
…
Știi ce venea din Vestul mult râvnit
… În afară de săpunul Lux și Kentul dorit?
… Niște pulovere de lână… Erau Non plus Ultra atunci
AZI…
Nu mi le-aș mai lua nici de le-ar atârna pe uluci!
…
Deci, tocmai bani iar aveam
Și cu prietenele la cumpărături mă duceam
…
Azi, cred că și voi asta Shopping numiți…
Lume, lume!… Româneasca ce-o mai aoliți!
… Deci, căutăm neapărat un pulovăr… Fără să găsesc unul bun
Că și despre PILE uitai să vă spun…
De-ai fi căutat cât ai mai fi vrut…
Nu primeai nimic, dacă CONT n-ai avut!
… Slavă Domnului, am găsit în schimb…
La Ar-ti-za-nat…
O bluză din pânză topită… dar nu iie… Ceva mai fein și stilat.
Bluza cu care… dacă PULICĂ poza mi-o mai avea
Mă vede cu ea.
…
Totuși, cred că vreo 200 de lei mai aveam
Și între timp nici pulovăr nu mai vroiam!
… Căci știi cum este…
Și dacă la CĂCAT mai mult m-aș fi uitat
Aș fi strâmbat nasul cândva… Că m-aș fi săturat!
… De aceea, o paranteză fac aci!…
FETELOR!
… Lăsați-vă timp peste tot… Căci, cu siguranță vă veți răzgândi!
…
Deci…
Sânt la tramvai… să mergem la cămin că s-a înserat
Aveam o gentuță plic, cu clapă… care desigur în afară am purtat.
… Cine a gândit ce va veni?
Dacă până atunci tot așa purtam și nu s-a “legat” de mine nimeni?
… Deci, într-o secundă, la înghesuială… când urcarăm în tramvai
Geanta mi-era deschisă și am bănuit că banii nu mai sânt… O, vai!
Deci, prietenelor le-am zis
… După ce m-am convins!
…
Nu-mi părea aproape deloc rău de banii furați
Însă știam!
… Sub nici o formă din Tramvaiul ăla n-o să pot coborâ
… Dacă hoții nu sânt depistați!
Deci, tot cântăream cine ar avea așa o suspectă mutră
… În nu prea numerosul popor călător…
… L-am și ochit… într-o secundă… pe infractor!
Era unul la vreo 50 de ani… Cu păr cam pe umeri, încărunțit
Și cu un trenci… Pentru gustul meu… ceva ramolit.
Și acum intrebarea… de pe limbă liniște nu-mi dadea…
Căci spusei… De acolo, nu voi coborâ cu una-cu două… Chiar așa!
Prietenele mele se zbăteau să mă convingă să tac…
… Însă eu am știut c-am s-o fac…
Și două minute, până să coborâm… l-am întrebat:
Nu vă supărați!
… Dumnevoastră mi-ați furat banii?… Că întreb, mă scuzați!
Eram sigură că el a fost… și azi JUR tot așa!
Și asta mi-a spus-o și reacția sa…
… Nuuu!…
Cum aș putea așa ceva despre el gândi?
Era doar profesor universitar
… Cica…
Cum și-ar permite asta?… De m-aș răzgândi!
…
Mie însă mi-era acum egal… este el sau nu!?
O să-mi dea banii?… Sau chiar mă va plezni acu’!
…
Liniștea că l-am întrebat, acum, o aveam
Când puteam coborâ… și că el a furat… Cuuum știam!
… Și nu îți pot povesti… cu prietenele cât ne-am mai distrat
Și și că dreptate am… Părerea cum și-au schimbat!
… De aceea, cred că încă în tramvaiul ăsta mai călătoresc…
Nu pot coborâ!
… Mai am ceva de făcut…
Ca să mă linistesc!
ȘIII…
Numai două săptămâni mai târziu
Am găsit și POZA ȘOBOLANULUI despre care vă scriu!
=
13 noiembrie 2012
=
Primarul municipiului Fetești, Gheorghe Catrinoiu: “În acest …
http://www.obiectiv.net › Locale Ialomita Diese Seite übersetzen
02.06.2012 – Joi, 24 mai, liberalii și–au lansat oficial candidatul la funcția de … care sunt problemele CFR-iștilor, ale celor care lucrează la Cernavodă, știu …
*
*
19 noiembrie 2015
*
9:00 -Intermezzo- 13:08
*
…
Câtă apă o fi trecut pe Dâmbovița
Dacă tot la malul ei mi-am primit
FĂRĂ VREO EXPLICAȚIE
SENTINȚA
???
Dar
CE IMPORTANȚĂ ARE
Când ĂSTA a rămas tot în picioare
???
Și astăzi, povestea c-un rând o mai scriu
Când mai are doar un pas până la sicriu!
Sau… Poate, EU… !!!?!!!…
Chiar dacă acum mi-aș zice că-s… totuși… un fel de pui de LEU
De când mă aflu tot pe urma CĂLĂULUI meu!
ACUM…
Fie ce-o să fie!
Dumnezeu, care AȘA mi-a AJUTAT, poate liniștit să vie!
*
Câți ani gândii cu groază cum o să-mi fie așteptarea morții
Când am pierdut secunda când trebuia pulpana să-i apuc…
Bătrână și zdrobită… O frunză veștejită sub zidurile sorții
În disperarea clipei că cu povara asta de gât o să mă duc?!
*
Azi, nu-mi mai pasă de-i trecut demult de miezul nopții…
Și de mă răsucesc în pat până o oră de odihnă mai apuc
Iar dacă plâng cat doar prietenul ce-mi zise să înfrunt inepții
Pe urma sufletului lui pereche cu care-aș zace sub un nuc!
*
Lasă un răspuns