Norii întunecați se tot plimbă agale…
Iarăși au fost trimiși zilei cu osanale…?…
Și tot stau și mă-ntreb când mutat-am chilia
Dacă nu este-un semn că ar plânge Maria?
*
Chiar cu aura-i sfântă și botezat Isus…
Ce mamă ar uita cum mielul îi fu răpus
De gloata de pagâni ce drumul i-au tăiat
Ca și lupii-ncolțindu-l pân’ i l-au sfâșiat?
*
Știu din copilărie… Când ne dădeau un rost
Cum, la Denii… Înviere… Ce mai vreme a fost!
Însă, după lumină, dupa ce ne trezeam
Mai că întotdeauna ziua o-ntrezăream.
*
Iar veneau plolaia, vântul, care inima-ngheață
De s-a scurs bucuria în gândirea răzleață…
C-am fi vrut să petrecem, dar grătarul de miel
Nu-l aprinserăm încă și-i târziu pentru el!
*
Mai acuma, în urmă, am avut uragan
Astăzi, nehotărât, cerul stă sub raglan…
Mai lucește o rază ce nu vrea să rămâie
Dar în mine aspir sfântul fir de tămâie.
*
Nu-l mai am unde stau, în chilia schimbată
Însă, copilăria scrisă fără de pată…
Este Floarea de crin ce pe cale-am adus
Căci mă cheamă Maria, ca să-mi port capul sus!
*
… Pentru Mama și Tata care mă botezară
Să-i fac numelui cinste… Să nu-i fac de ocară!
… Pentru Maica și Fiul ei răstignit
Ce mă vor ocroti să fiu om cumpănit!
*
Ce mă vor ocroti și-mi vor fi strajă vie
… Și în ziua în care Juda-nou n-o să știe
Cum în vis, brațele deschise-mi întinse Isus
Și-n Icoană, Maica lui semnul ei mi l-a pus!
*
S-am încredere, chiar de mă cred așa mică
… Pentru că Adevărul Mâna Lor îl ridică
Și în ziua de Paște… Cu Maria în gând
Văd pe Mama și Tata pentru mine plângând!
*
Ce păcat că plecară și n-or ști, de-unde sânt
Că minuni se-ntâmplară, de-ncepui chiar să cânt!
… Că în fine veniră, făr’ un ton să-mi fi spus!…
Cum se rostogoli capul Judei rămas nesupus!
*
Iar acum?… Este soare!… Cred că solii-s sosiți
Când arăt la obrazul de părinți urgisiți
… Ce trecură pe-aicea să se-mbete cu vin
Și oțet să-i dea celui terfelit, pus la chin!
*
Ascultați, voi, aceia ce pe drum tot v-ați pus
Să purtați lumânarea după răul nespus
La mormintele unde nu-i nici urmă de El!
Pentru voi păcătoșii… E doar blana de miel!
*
Nu tot stați la ospățul ce la fel l-ați sfințit
Und’ se-ncoronă Juda ca un mire cinstit…
Încât stârvu-i-mi scuipă… Să vi se știe spița!?!
Dumnezeu ce vă știe-și ridică M1orița!
*
*
Lasă un răspuns