Dacă nu este-un semn…

Norii întunecați se tot plimbă agale…

Iarăși au fost trimiși zilei cu osanale…?…

Și tot stau și mă-ntreb când mutat-am chilia

Dacă nu este-un semn că ar plânge Maria?

*

Chiar cu aura-i sfântă și botezat Isus…

Ce mamă ar uita cum mielul îi fu răpus

De gloata de pagâni ce drumul i-au tăiat

Ca și lupii-ncolțindu-l pân’ i l-au sfâșiat?

*

Știu din copilărie… Când ne dădeau un rost

Cum, la Denii… Înviere… Ce mai vreme a fost!

Însă, după lumină, dupa ce ne trezeam

Mai că întotdeauna ziua o-ntrezăream.

*

Iar veneau plolaia, vântul, care inima-ngheață

De s-a scurs bucuria în gândirea răzleață…

C-am fi vrut să petrecem, dar grătarul de miel

Nu-l aprinserăm încă și-i târziu pentru el!

*

Mai acuma, în urmă, am avut uragan

Astăzi, nehotărât, cerul stă sub raglan…

Mai lucește o rază ce nu vrea să rămâie

Dar în mine aspir sfântul fir de tămâie.

*

Nu-l mai am unde stau, în chilia schimbată

Însă, copilăria scrisă fără de pată…

Este Floarea de crin ce pe cale-am adus

Căci mă cheamă Maria, ca să-mi port capul sus!

*

… Pentru Mama și Tata care mă botezară

Să-i fac numelui cinste… Să nu-i fac de ocară!

… Pentru Maica și Fiul ei răstignit

Ce mă vor ocroti să fiu om cumpănit!

*

Ce mă vor ocroti și-mi vor fi strajă vie

… Și în ziua în care Juda-nou n-o să știe

Cum în vis, brațele deschise-mi întinse Isus

Și-n Icoană, Maica lui semnul ei mi l-a pus!

*

S-am încredere, chiar de mă cred așa mică

… Pentru că Adevărul Mâna Lor îl ridică

Și în ziua de Paște… Cu Maria în gând

Văd pe Mama și Tata pentru mine plângând!

*

 Ce păcat că plecară și n-or ști, de-unde sânt

Că minuni se-ntâmplară, de-ncepui chiar să cânt!

… Că în fine veniră, făr’ un ton să-mi fi spus!…

Cum se rostogoli capul Judei rămas nesupus!

*

Iar acum?… Este soare!… Cred că solii-s sosiți

Când arăt la obrazul de părinți urgisiți

… Ce trecură pe-aicea să se-mbete cu vin

Și oțet să-i dea celui terfelit, pus la chin!

*

Ascultați, voi, aceia ce pe drum tot v-ați pus

Să purtați lumânarea după răul nespus

La mormintele unde nu-i nici urmă de El!

Pentru voi păcătoșii… E doar blana de miel!

*

Nu tot stați la ospățul ce la fel l-ați sfințit

Und’ se-ncoronă  Juda ca un mire cinstit…

Încât stârvu-i-mi scuipă… Să vi se știe spița!?!

Dumnezeu ce vă știe-și ridică M1orița!

*

*