Nu-i om acela!

 

  

Prin labirinturi si canioane

Imi adun sufletul ciuntit

… Imprastiat de lighioane

Ce-n timpul meu s-au ratacit.

 

 

 

Imi strang franturile pe-o tava

Si-n puzzle, astazi, cand le pun

Esenta faptei mi-o dezleaga

… De parca as pune un alaun!

 

 

 

Citind prin apa limpezita

Al fiarei profil… Mereu destept

Si-ntr-un ciclon ce ma framanta

Spre alt labirint ma-ndrept!

 

 

 

Caci tot privesc mereu uimita

Cand lacimile inca-mi spun

Ce am purtat si port in mine… 

Cand dintr-un hau ma mai adun!

 

 

 

Si tot mai am ceva a spune!

Si-n somn!… De ani nelinistit!

Scantei se-aprind mereu in mine

… Ca cioburi ce m-au ciumpavit.

 

 

 

Ma-ntreb… De ce?… Si pentru cine?

Asta mi s-a intamplat?

Si-as vrea ca randurile mele

Sa dea ceva de invatat!

 

 

 

Sa stie lumea ce-am patit!

… Sa stie!… Ca sa se fereasca!

Ca nu-i om acela ce-a trait

… C-asa ceva… Sa savarseasca!

*