Ca stropi de ploaie ne-ntalnim…

* 

*

E mult prea mare lumea asta… Ce randurile si le-a-ntins

Sa poti aduce laolalta… Ce-n suflet, viata ti-a incins!

Ca stropi de ploaie ne-ntalnim… Si santem scurta clipocire

Din ochi ne pierdem si gandim ca ne-a legat o amintire…

Dar nu-i pacat, cand toate-om pierde… Ce tu si eu am fi avut

De ne-am fi intalnit adesea… Ca timpul sa-l fi petrecut?

*

Iarasi plecai la bunul Soare… Ca oameni noi iar sa cunosc

Si sa citesc in gestul care secundei i-a gasit un rost…

Mi se-ntampla a cata oara?… Ca un strain, de vorba, iarasi m-a intrebat

Cu zambetul ce ii lumina fata… Si-acum, avea si-un mic cadou parat.

Si ce-a vrut ca despagubire?… Numai un Pfennig ce sa fie neaparat de unde vin!

Chiar de i-am repetat… Norocul ce il simbolizeaza aici… Mie-mi ramase chiar strain!

*

 

Apoi, trecura  alte zile si alti oameni am mai cunoscut

Chiar soarele purtand in suflet iar amintirea le-am cernut

Caci gesturile lor marunte, in cornul abundentei vietii, le-am adunat neintrerupt

… Ca sa gandesc, la despartire, ca firu-i numai intrerupt!

*

 

E mult prea mare lumea asta… Ce randurile si le-a-ntins

Sa poti aduce laolalta… Ce-n suflet, viata ti-a incins!

Dar si prea mica este lumea… Cand intr-un colt n-ai mai calca

Chiar daca ai uitat de-acasa si nicaierea… Ca acolo, n-o sa mai fie casa ta!

*

 

Ca stropi de ploaie ne-ntalnim… Si santem scurta clipocire

Din ochi ne pierdem si gandim ca ne-a legat o amintire…

Dar daca neinchipuitul, ce nu-ti-e-al omului firesc… Furtuna a dezlantuit

Atat de mica este lumea si-un drum inchis iti va ramane… Cum nici nu ti-ai inchipuit!

*