De ce?

A cata oara ascult azi?… Doar cantecul ce-ai aratat!
Si care spune-n trei cuvinte ce-n pagini… Greu e de redat...
Cat de adanca e dezamagirea… cand atat de sus doar ai zburat!
… Si cat de ascutita este durerea… ce inima ti-a secerat!

 

Cum doara, orice adiere reinvie totul… Necrutand!…
Si-atunci, cum filmul iar reinvie!… Chiar daca n-ai avut-o-n gand!

De ce-s asa necrutatoare amintirile?… Ca un blestem!
De ce nu stim mai bine oare… la piept sa strangem cand avem?

 

Caci chiar daca vorbim intr-una… tot nu avem nimic de spus…
Si am putea la fel si tace… cand intrebarilor nu dam, intr-adevar, raspuns.
Si chiar dac-am gasi raspunsul, tot nu ne este de ajuns!
Tot orbi ramanem!… Cum doar altfel… Cand intelepciunea s-a ascuns?

Si chiar dac-am gasi raspunsul, dupa ce atat am cautat,
Nu stim norocul pretui!… Caci cate ar mai fi de explicat!

 

Cum nu dorim sa recunoastem cat este totul de profund…
Viata si moartea-s laolalta… Dar unii joaca doar!… Doar asta au in gand!
Caci de-ai gandi ca sant ca tine, cum numai jocu-ti l-ai lasa…
Si nu ti-ar fi numai de joaca… Stiind ca joci cu viata mea!

Ti-e chiar asa de simpla viata?… Nu ai nimic de invatat?

Doar asta-ti este telul vietii?… Caci eu doar am sa pierd… Iar tu ai castigat?

 

 

Caci, de-am gustat dezamagirea… Nu-mi va mai fi straina cum o crezi

Si-atunci voi sti!… In jocul vostru… Mai totdeauna poti sa pierzi!

Si cand m-or roade intrebari… Cum am sa fiu… Doar desperata!

Cand in zadar voi regreta ca-n jocul vostru am crezut vreodata!

 

 

Dar cand tristetea-n valuri vine… Cum recunosc, din nou, in mine,
Copilul ce-ntr-un colt, pe vine… Tot plange!… Plange ne-nbunat…
Ca o greseala mica, mica… lumea lui senina iar a tulburat.
… Dar stie!… Mama va veni!… Si cum cuvintele le va gasi…
Si-ntr-o secunda lumea lui din nou senina… iar va fi!
Dar eu la cine sa astept… cand nu o mai am pe a mea?
La cine sfatul sa mi-l caut?… Si cine ma va inbuna?

 

 

… Caci cuvinte potrivite… ca in acel cantec nu rostim…
De ce iubirea n-o gasim… cand doar atata ne-o dorim?
De ce e totul cautare… Si doar ca orbii cautam?
Avem si ochi… Avem si inimi!… Dar nu stim sa le ascultam!

 

Iar daca tot ne-om intalni… Ca-n cantecul ce-ai aratat…
Nu stim nici sa ne despartim… Caci unul a piedut!… Altul a castigat!

Si-n timp ce unul doar durerea… Dezamagirea va gusta,
Celalalt trece mai departe!… Si rade!… Rade-n urma sa!

 

… Dar cum sa nu-mi pun intrebarea… Sa rascolesc in viata mea?
Cum sa suport toate acestea… Cand a fost poate numai vina ta?
De ce e oare?… De ce e oare doar asa?
De ce crezi tu… Ca un nimic as fi?… Iar tu ai fi ceva?

*
( Ma refer intr-adevar la cantecul “Goodbye” de STEVE EARLE)

 *