Si n-o pot uita pe mama

Si in cinstea Folclorului Romanesc

Cand adesea, pe valuri, cu randul plutesc

Adaptez… Despre suflete rupte

Pentru cele ce-or bate, la hotarele vietii

Pe poteci nestiute!

 

 

Pacat ca Tonul… Inca nu face Muzica

Dar cine stie unde ajunge Ideea mea?

Poate o sa ne si auzim candva!

 

 

Si chiar de ma repet in sir

Dar prea gasii aici un fir

Ce tonului se potriveste!

Si as reda si mai pe romaneste!

*

Si n-o pot uita pe mama

 

Ma-ntreba aseara vantul: 

Cum imi este?… si… Ce fac?

Dar pe loc ma batu gandul:

Sa ii spun?… sau doar sa tac… 

Ca doar ce-o putea pricepe

Cand nu este viata lui?

… El nu e inchis in sine…

Si mereu umbla haihui!

 

 

Dar tu-nvata de la mine

 De te-o cauta pe tine

… Sa nu plangi asijderea:

„Inimioara… Draga mea!“

 

 

Si cum sa-nteleaga, oare

De ce-mi este frig in somn

… Si adesea, de frisoane…

Nici macar nu pot s-adorm? 

De m-ar lua vantul cu el…

Hat departe sa ma duca!

… Sa ma odihnesc nitel…

Da-napoi, sa nu m-aduca!

 

 

Dar tu-nvata de la mine:

Lumea rea nu-ti face-un bine!

… Sa nu-ti spui asijderea:

„Inimioara… Draga mea!“

 

 

… Ca o vreme, sa mai uit

Cum ca viata mi se cerne

Prin pustiu si prin absurd

… Caci mai mult, nu pot discerne 

Cand insfacata fui de gheara

Unei creaturi rapace

Ce nu gandi… De m-o izbi

… Cat rau imi poate face!

 

 

Si n-o pot uita pe mama

Ce din scutec purta teama

… Sa nu am o asa soarta

Dar hotul gasi o poarta!

 

 

Vantul poate intreba!

… Numai eu stiu ce-i in mine…

Dar, cand spre cer m-oi ridica…

Poate ca voi sti mai bine?! 

De ce-am mai vazut lumina

Cand cu capul plecat merg

… Purtand voalul sfasiat…

Si prin lumea mare-alerg?

 

 

Ca-mi lasa zadarnicia

Ca sa-mi umple vesnicia

Promisa in cuvant dat

Pana viata mi-a pradat!

 

 

Si-o tuli lasul… Cu-aleasa

Crezand ca-i voi uita casa

Unde-ntari legamantul

Ca-mi era deschis mormantul!

*

*

Dar timpul… te va cauta odat’!

Sa nu ma cauti!… Sa nu vii!
… Sa nu-mi mai spui cuvinte goale!
Sa nu ma cauti!… Sa nu vii!
… Sa vezi ca inima ma doare!

Sa nu ma cauti!… Sa nu vii!
… Dezamagirea-n suflet… cum mi-a mai strigat…
In ziua cand ultima data… langa tine-am calcat.
… Sa nu ma cauti!… Sa nu vii!
Ca-ntr-o secund-am inteles…
Prezenta-ti… Nu mai are sens!

… De aceea… cand apoi m-ai cautat…
Nu am putut veni!…
… Caci inima atunci mi-am ascultat!
Sa nu ma cauti!… Sa nu vii!

… De ce sa fi venit… cand totu-ai spus demult?
Nu ai simtit zadarnicia clipei… ce timpul a umplut?
Si ce ai mai fi vrut?… Credeai… Ma poti iarasi prosti?
Sa nu ma cauti!
… Sa nu ma cauti!… Sa nu vii!

… Si de atunci o singura dat’ te-am mai vazut...
Ce rost?… Ce rost pentru mai mult ar fi avut?
… Caci n-ai sa stii nicicand… Ce mi-ai facut!
Nicicand nu ai sa stii cu-adevarat…
… Dar timpul… te va cauta odat’!

*

… S-o asculta in ton de jale

 

Urme-n nisip… La malul marii

… Ce-mi e al vietii elixir

Cand ma invaluieste-n bratele-i uitarea

De timp… De loc… De plata unui bir.

 

*

Cand soarele imi daruie dogoarea

… Fara sa imi promita cerul lui senin

Dar daltuie un dor ascuns in suflet

… Cand ma implora sa revin…

 

*

Urme-n nisip… La malul marii

Tocmai facute… Si s-au sters

Cand de abia intorsei capul

… Sa nu mai stiu pe unde-am mers.

 

*

Urme-n nisip… Ce nu mai spun

… Ca azi… Sau ieri pe-aici trecui

Urme-n nisip… Ca si prin viata!

… Sa nu mai poti nimic sa spui!

 

*

Urme-n nisip… De apa marii sterse

… Sarata lacrima spumanda

Ce ar dori sa le mangaie… Poate

Dar al lor dor nu vrea sa il patrunda.

 

*

Urme-n nisip… Urme prin viata!

Zadarnicia s-o masori pe inteles!

… Ca floarea ce am fost odata

Cand raul m-a cules din mers!

 

*

Urme pierdute… Ca sa-mi spun

Astazi… Acum!… Nu ma mai tem!

… Nici moartea nu-mi mai e perfida

Cand sub al marsaviei pumn… Inca mai gem!

 

*

Doar din arzanda patima a unui biet natang

Ce la taraba unui balci vrea s-o apuce

… Cand papusa… Unei fete i-o  va darui

Ca s-o batjocoreasca apoi… Si s-o arunce!

 

*

Dar urmele, chiar de s-au sters

Mai lasa un ecou in spuma

… Ca-n apa marii inca mai vuiesc

Cand mai intorc capul in urma.

 

*

Si chiar de ne-a trecut sorocul

… Tot se va sti de-a noastra cale

Ca am fost oameni… Sau n-am fost

… S-o asculta in ton de jale!

*

Cine numele ti-a dat?

*

Iubire, cine numele ti-a dat?
… Te-a cunoscut si-apoi departe-o fi plecat?
… La tine s-a gandit
Clipa de clipa… Sau din cand in cand?
… A revenit si tot in floare te-a gasit?

Si a gustat iar din nectarul tau?
… N-a avut cum afla ca poate fi amar…
Si uneori ascunde numai rau?
… Si iarasi a plecat?… Si iarasi lipsa ti-a simtit…
Dar timp sa te cunoasca bine… n-a gasit?

… Sau oare-a fost nesatuit?
Norocul multora… doar a ravnit?
La viata altora nu s-a gandit?
… Doar ti-a secat izvorul si-asa te-a nimicit?

Caci daca doar privesc in jurul meu,
Vad doar cenusa pe obrazul tau…
Vad numai scrumul si durerea ce in urma ai lasat!
… De aceea te intreb, Iubire!… Cine numele ti-a dat?

… Caci eu, care la tine am ramas,
Te-am cunoscut doar zi de zi… si ceas de ceas…
In tine am crezut dar n-am stiut ca mi-e norocul luat…
Si cum in ochii tai privii ca n-ai nimic de dat!

Caci daca eu cu totu-mi chiar m-am daruit,
El… El nu a gandit, la sufletul ce mi l-a parjolit!
Si cum atunci… dezamagirea, Zadarnicia… sufletul mi l-au strapuns
Si cum am inteles ca viata… doar in mana altuia mi-am pus!

Caci chiar si astazi cand cenusa trecutului s-a rascolit
Vad numai cu amaraciune ca nici o rana, dupa ani… tot nu s-a chituit.
Si numai o scanteie cum de ajuns a fost
Sa-l rascolesc trecutul!… Chiar daca stiu ca nu are vreun rost…

Caci nu pot intelege!… Cum de m-am inselat?!…
… De aceea te intreb, Iubire!…. Cine numele ti-a dat?

… Caci acasa doar de foc sa ne pazim ne-au spus…
Dar niciodata ce in tine sta ascuns!
De ce nu s-au gandit si nici un sfat n-au dat?
… Caci esti mai rea ca focul ce numai pielea ne-a secat!

Caci poate-avem noroc!… De foc ne-am vindecat…
… Dar tu mai rau cu moartea ne-ai involburat!
Iar daca mai traim, ranile n-am uitat…
Caci cum mai sangereaza… Si nu e de scapat!

… Si cum sa fie altfel cand nu te-am inteles?
… Si cand in tine-apoi nu am vazut un sens?
Dar ce sa avem oare de-nteles… din jocul tau ciudat?
Cand o gura… Sufletul la cer ne-a ridicat…
… Si tot aceeasi gura… In pamant, pe veci… ni l-a bagat?

Si astazi cand doar stiu… ca nu-i nimic de tine cu adevarat…
… Da!… Astazi te intreb, Iubire!…. Cine numele ti-a dat?

*