Tag Archives: zadarnicia

Si n-o pot uita pe mama

8 ian.
Si in cinstea Folclorului Romanesc
Cand adesea, pe valuri, cu randul plutesc
Adaptez… Despre suflete rupte
Pentru cele ce-or bate, la hotarele vietii
Pe poteci nestiute!
 
 
Pacat ca Tonul… Inca nu face Muzica
Dar cine stie unde ajunge Ideea mea?
Poate o sa ne si auzim candva!
 
 
Si chiar de ma repet in sir
Dar prea gasii aici un fir
Ce tonului se potriveste!
Si as reda si mai pe romaneste!
*

mutterliebe-07caf902-9049-41a2-881e-34a915115fc0

Si n-o pot uita pe mama
 

Ma-ntreba aseara vantul: 
Cum imi este?… si… Ce fac?
Dar pe loc ma batu gandul:
Sa ii spun?… sau doar sa tac… 
Ca doar ce-o putea pricepe
Cand nu este viata lui?
… El nu e inchis in sine…
Si mereu umbla haihui!
 
 
Dar tu-nvata de la mine
 De te-o cauta pe tine
… Sa nu plangi asijderea:
Inimioara… Draga mea!“
 
 
Si cum sa-nteleaga, oare
De ce-mi este frig in somn
… Si adesea, de frisoane…
Nici macar nu pot s-adorm? 
De m-ar lua vantul cu el…
Hat departe sa ma duca!
… Sa ma odihnesc nitel…
Da-napoi, sa nu m-aduca!
 
 
Dar tu-nvata de la mine:
Lumea rea nu-ti face-un bine!
… Sa nu-ti spui asijderea:
Inimioara… Draga mea!“
 
 
… Ca o vreme, sa mai uit
Cum ca viata mi se cerne
Prin pustiu si prin absurd
Caci mai mult, nu pot discerne 
Cand insfacata fui de gheara
Unei creaturi rapace
Ce nu gandi… De m-o izbi
… Cat rau imi poate face!
 
 
Si n-o pot uita pe mama
Ce din scutec purta teama
… Sa nu am o asa soarta
Dar hotul gasi o poarta!
 
 
Vantul poate intreba!
… Numai eu stiu ce-i in mine…
Dar, cand spre cer m-oi ridica…
Poate ca voi sti mai bine?! 
De ce-am mai vazut lumina
Cand cu capul plecat merg
… Purtand voalul sfasiat…
Si prin lumea mare-alerg?
 
 
Ca-mi lasa zadarnicia
Ca sa-mi umple vesnicia
Promisa in cuvant dat
Pana viata mi-a pradat!
 
 
Si-o tuli lasul… Cu-aleasa
Crezand ca-i voi uita casa
Unde-ntari legamantul
Ca-mi era deschis mormantul!
*
*

Dar timpul… te va cauta odat’!

18 sept.

images56

Sa nu ma cauti!… Sa nu vii!
… Sa nu-mi mai spui cuvinte goale!
Sa nu ma cauti!… Sa nu vii!
… Sa vezi ca inima ma doare!

Sa nu ma cauti!… Sa nu vii!
… Dezamagirea-n suflet… cum mi-a mai strigat…
In ziua cand ultima data… langa tine-am calcat.
… Sa nu ma cauti!… Sa nu vii!
Ca-ntr-o secund-am inteles
Prezenta-ti… Nu mai are sens!

De aceea… cand apoi m-ai cautat…
Nu am putut veni!…
… Caci inima atunci mi-am ascultat!
Sa nu ma cauti!… Sa nu vii!

De ce sa fi venit… cand totu-ai spus demult?
Nu ai simtit zadarnicia clipei… ce timpul a umplut?
Si ce ai mai fi vrut?… Credeai… Ma poti iarasi prosti?
Sa nu ma cauti!
… Sa nu ma cauti!… Sa nu vii!

Si de atunci o singura dat’ te-am mai vazut...
Ce rost?… Ce rost pentru mai mult ar fi avut?
… Caci n-ai sa stii nicicand… Ce mi-ai facut!
Nicicand nu ai sa stii cu-adevarat…
… Dar timpul… te va cauta odat’!

*

… S-o asculta in ton de jale

28 aug.

bucium-15c

 

Urme-n nisip… La malul marii
Ce-mi e al vietii elixir
Cand ma invaluieste-n bratele-i uitarea
De timp… De loc… De plata unui bir.
 
*
Cand soarele imi daruie dogoarea
Fara sa imi promita cerul lui senin
Dar daltuie un dor ascuns in suflet
Cand ma implora sa revin…
 
*
Urme-n nisip… La malul marii
Tocmai facute… Si s-au sters
Cand de abia intorsei capul
Sa nu mai stiu pe unde-am mers.
 
*
Urme-n nisip… Ce nu mai spun
Ca azi… Sau ieri pe-aici trecui
Urme-n nisip… Ca si prin viata!
Sa nu mai poti nimic sa spui!
 
*
Urme-n nisip… De apa marii sterse
Sarata lacrima spumanda
Ce ar dori sa le mangaie… Poate
Dar al lor dor nu vrea sa il patrunda.
 
*
Urme-n nisip… Urme prin viata!
Zadarnicia s-o masori pe inteles!
Ca floarea ce am fost odata
Cand raul m-a cules din mers!
 
*
Urme pierdute… Ca sa-mi spun
Astazi… Acum!… Nu ma mai tem!
Nici moartea nu-mi mai e perfida
Cand sub al marsaviei pumn… Inca mai gem!
 
*
Doar din arzanda patima a unui biet natang
Ce la taraba unui balci vrea s-o apuce
Cand papusa… Unei fete i-o  va darui
Ca s-o batjocoreasca apoi… Si s-o arunce!
 
*
Dar urmele, chiar de s-au sters
Mai lasa un ecou in spuma
Ca-n apa marii inca mai vuiesc
Cand mai intorc capul in urma.
 
*
Si chiar de ne-a trecut sorocul
Tot se va sti de-a noastra cale
Ca am fost oameni… Sau n-am fost
S-o asculta in ton de jale!
*

Cine numele ti-a dat?

14 apr.

fire-heart-wallpaper-5

*

Iubire, cine numele ti-a dat?
… Te-a cunoscut si-apoi departe-o fi plecat?
… La tine s-a gandit
Clipa de clipa… Sau din cand in cand?
… A revenit si tot in floare te-a gasit?


Si a gustat iar din nectarul tau?
… N-a avut cum afla ca poate fi amar…
Si uneori ascunde numai rau?
… Si iarasi a plecat?… Si iarasi lipsa ti-a simtit…
Dar timp sa te cunoasca bine… n-a gasit?


… Sau oare-a fost nesatuit?
Norocul multora… doar a ravnit?
La viata altora nu s-a gandit?
… Doar ti-a secat izvorul si-asa te-a nimicit?


Caci daca doar privesc in jurul meu,
Vad doar cenusa pe obrazul tau…
Vad numai scrumul si durerea ce in urma ai lasat!
… De aceea te intreb, Iubire!… Cine numele ti-a dat?

Caci eu, care la tine am ramas,
Te-am cunoscut doar zi de zi… si ceas de ceas…
In tine am crezut dar n-am stiut ca mi-e norocul luat…
Si cum in ochii tai privii ca n-ai nimic de dat!


Caci daca eu cu totu-mi chiar m-am daruit,
El… El nu a gandit, la sufletul ce mi l-a parjolit!
Si cum atunci… dezamagirea, Zadarnicia… sufletul mi l-au strapuns
Si cum am inteles ca viata… doar in mana altuia mi-am pus!


Caci chiar si astazi cand cenusa trecutului s-a rascolit
Vad numai cu amaraciune ca nici o rana, dupa ani… tot nu s-a chituit.
Si numai o scanteie cum de ajuns a fost
Sa-l rascolesc trecutul!… Chiar daca stiu ca nu are vreun rost…


Caci nu pot intelege!… Cum de m-am inselat?!…
… De aceea te intreb, Iubire!…. Cine numele ti-a dat?

Caci acasa doar de foc sa ne pazim ne-au spus…
Dar niciodata ce in tine sta ascuns!
De ce nu s-au gandit si nici un sfat n-au dat?
… Caci esti mai rea ca focul ce numai pielea ne-a secat!


Caci poate-avem noroc!… De foc ne-am vindecat…
… Dar tu mai rau cu moartea ne-ai involburat!
Iar daca mai traim, ranile n-am uitat
Caci cum mai sangereaza… Si nu e de scapat!


… Si cum sa fie altfel cand nu te-am inteles?
… Si cand in tine-apoi nu am vazut un sens?
Dar ce sa avem oare de-nteles… din jocul tau ciudat?
Cand o gura… Sufletul la cer ne-a ridicat…
… Si tot aceeasi gura… In pamant, pe veci… ni l-a bagat?


Si astazi cand doar stiu… ca nu-i nimic de tine cu adevarat…
… Da!… Astazi te intreb, Iubire!…. Cine numele ti-a dat?

479799_339091389509028_1857444701_n

*