Mârlanu’ ca șobolanu’!____ Bine c-ai dat, Doamne, banu… C-altfel, cum să-și urce anu’? Poate___________________ cu încă un dric pentru ce nu pot să zic ce-mi făcu acest nimic!?!

https://oamenicasobolani.files.wordpress.com/2017/02/zi-securist-scarnav-ateu-se-racise-frate-tau-cand-ma-lua-dumnezeu-s-arat-ce-i-de-capul-tau-ca-3-bastarzi-a-fatat-ma-ta-de-teama-ca-n-atinge-cota-pana-vi-se-pune-nota1.png

*

††††††

*

https://oamenicasobolani.files.wordpress.com/2016/11/marlanu-ca-sobolanu-bine-c-ai-dat-doamne-banu-c-altfel-cum-sa-si-urce-anu-poate-cu-inca-un-dric-pentru-ce-nu-pot-sa-zic-ce-mi-facu-acest-nimic1.jpg

*

*

Trece Moartea peste lume

Și n-are decât un nume…

… Și n-are decât o față!

Ce-și mai bate joc de viață!

*

Trece Moartea-ntr-o velință

Cu miros de neputință.

Trece, trece… Nu discută!

Chiar de-a fost pe-aici născută!

*

Trece-ntr-una, tot tiptil

Atingându-ne subtil

Dar, pe-aici, sânt doar inepții!

Unde-s, Doamne, înțelepții?

*

Trece, trece… Trece Moartea!

Câți prin ea nu își fac partea

Cernându-i prin aceleași site

Păcatele neispășite?

*

Uite Moartea cum s-agață

Pe umăr purtând o cață!

Ia, uite-o!… Ca o pusciuhă

Pe umăr purtând o buhă!

*

Hai s-o vezi azi… La răsărit

Dacă nici nu au tresărit

De m-au legat de ea prin rugă

De nu scap ca de-o buturugă!

…

Ia uite-o cum Îi dădu față

Și, din proțap, tot te îngheață!

Ia uite-o cum Îi puse șiră

De-a ei poveste Ți-o deșiră

*

Că, ăsta-i doar călău‘ meu…

Adus de Bunul Dumnezeu

Ce mi-l ținu bine la tău…

Ca să-i pun odat’ jujău!

*

 

*

https://oamenicasobolani.files.wordpress.com

/2016/11/

te-tinea-de-fuste-tiganca-ticaloasa-ce-la-sapte-i-bateai-cu-frate-sau-curvaru-si-tarfa-de-fii-ta-la-coasa-pentru-pangarit-si-potlogarit-sedusa-la-viol-de-bibi-vitriol.jpg

*

*

*

Ca ploaia, nenorocul…

Azi, n-am să ies afară, că spun că o să plouă

Și, dacă nu e musai, nu îmi stric haina nouă!

De ce-n noroi să calc?… Mocirla s-o dumic?

Mai bine stau acasă!… Când plouă, așa-mi zic!

*

Când sânt deja pe drum și ploaia mă surprinde

Atuncea nu mă iartă și pasul de-aș întinde!

De primii stropi, adesea, mă apăr-o umbrelă

Dar, dacă e furtună, deodat, nu-i bagatelă!

*

Cândva, de bate vântul sau de curge șiroaie

Nu ai cum să mai scapi!… Stai ca pisica-n ploaie!

… La fel este și viața!… Mereu vrei să te aperi

Până mâna păgână te-nșfacă!… De-o să scaperi!

*

Ca ploaia nenorocul ne curge peste tâmple

Și-atunci, bătuți de soartă, lăsăm să se întâmple.

Ne-o dezbrăca necazul mai goi decât pe-ăi goi

Și-om dumica, o viață, prin bălți și prin noroi!

*

Și n-o s-ajungem mâine în colțul din odaie

Să îmbrăcăm veșmântul curat, ca după ploaie…

Ce-ți rămâne din viață când frigul te-a-mpânzit

Și te tot strânge gheara ce moartea ți-a urzit?

*

Azi, n-am să ies afară, că spun că o să plouă

Și, dacă nu e musai, nu îmi stric haina nouă!

De ce-n noroi să calc?… Mocirla s-o dumic…

Nu mă pătă Păgânu’, gândind că-s un nimic!?!

*

Dar azi, mă prinse ploaia, ca iar să mi le zic

Dacă uitai umbrela… Că-n viață, doar un pic

Îți trebuie norocul să-l ai de partea ta…

Să nu-ți atingă fusta Murdaru’ venit a te testa!

*

Doar Dumnezeu

Nimicul ce-l mai am acuma în pahar am să îmi spun că-i numai nemurire

Când am trecut desculță peste al vremii jar, să-i las ofrandă orice amintire…

Căzută la pământ, amarnic m-ocărâră corbii remușcării dornici de mângâiere

De încolțită la lumină m-am târât, să înțeleg că n-au fost demne de durere.

*

Ce plin îmi e paharul și numai pentr-un an de-ar fi să-i mai fiu vieții floare-n glastră

Când ajunsei aici făr’ să mă vând în van, cântând luminii ca pasărea măiastră!

Privesc azi cuibul meu ce-mi e sfințit de-acela care m-a-ndrumat mereu pe cale

Și-acum, când roadele s-au pârguit, am priceput și rostul învățăturii sale!

*

Ce larg deschise-s porțile pe unde-odinioară sfielnici pașii mă purtară, ca pe o oropsită

Dar, din puținul ce-ndrăznii să-l iau am să mă-mbăt, c-am înțeles că n-am fost părăsită!

Ferfenițată zace astăzi pânza tăcerii când înfruntai minciuna ce pân’ aicea m-a adus

De-mi sângerai în fața lumii rănile căderii… C-am fost curată ca Maria și am spus!

*

Ce drum întins am stăbătut pe negândite când vorba sabie la îndemână mi-a adus

Să mă avânt prin timpurile prăfuite ce-n fața vieții fără scut m-au pus!

Trecuți sânt anii de nesomn și frământare când mă izbeam de atârnâde punți

Și în vârtej nu-ntrezăream nici o scăpare din întunericul ce-a însemnat anii mei crunți.

*

De m-oi surprinde că iar port capu-n piept, ori cum tristețea incă mă doboară

Am să gândesc atunci la sfatul înțelept… Că viața ca să urce și coboară!

Atât mai am!… Un pumn de nemurire!… Țărâna preacurată de-nceput

Ca să mă schimbe, de am așa o fire… Doar Dumnezeu care m-a conceput!

*

*

DOAMNE… Nu mai dărui viața pe această lume

Fetelor ca mine care speranța doar ÎN TINE-și pot pune

*

Ca să-i dea ABSURDULUI nume!

*

Că acuma știi cât de greu apasă POVARA

Și dacă-n gura mare M-AI trimis a le-o spune

Până să mă cobor  pentru ultima oară în mine…

Când o să mă apuce seara și-o să ajung, în fine, la TINE!

*

Dac-aș ști să-i dau glas unei vioare

Cu cuvintele ce le scriu

Cântecele inimii pe strunele-i mi-ar curge

Ca balsam într-un timp prea târziu

Când mânată-s de valul depărtării de unde viu…

Căci eu sânt Miorița sfâșiată și lăsată-n pustiu!

*

*

Din filele mele imbibate in al mortii sarcastic parfum…

     „cand-nu-poti-discerne-raul-inchistat-gata-sa-plesneasca-moartea-vine-zambind„

*

 

Sant atatea Suflete ciuntite! pe lume, „iubite“…

Dar ce-ar putea sa-ti zica tie povestea ce ti-o spun?

Pe catafalc imi stau marturie ranile naclaite

Cum jigodii in Omenie?… se-ntrec, pana latul iti pun!

 

 

 

Stapan al jocului macabru scaldat in ironie…

Bufonul… care traieste dupa bolnavele lui legi

Si Viata merge mai departe! cand semanasi agonie

Cand te demasc… Doar nu astept sa ma-ntelegi!?

 

 

 

Din filele mele de Timpul… neuitarii doar prafuite

… Imbibate in al mortii sarcastic parfum

Imi datoram sa-ti las faptele pe curat oranduite

Pana cand Trenul vietii se va opri odata din drum!

 

 

 

Cui vei intinde mana… cum sa-i citesti obrazul

Si despre creatura care m-a cautat ce sa iti spun

Cand, de lehamite, pana si Ursitoarea… iti cerne ucazul

… Cu M1Orița ce-ti rade lacul penelor de paun?

 

 

 

 Ca Nu-i om acela! ce in pacat poate creste…

Curatenia pandindu-mi, ajungandu-si ca dobitoc

Care asa cum din nimic apare, o si tuleste…

Umilitor Pana la oase! in al minciunii desavarsit joc!

 

 

 

Cand in suflet de fata… Dumnezeu m-a sfintit

Capul sa-mi ridic si sa nu cad, Pangaritor de Dalb

Cand Timpul vietii noastre vrea cade-n asfintit

Cercul cununii frang Pentr-un scalp, azi, alb.

 

 

 

Oglinda ti-am adus cand drumul imi deschise…

Cuvant tesand din Praful scuipat pe viata si noroc

Pe lume nu-i… Blestem si Dumnezeu isi zise…

Cand visele s-au naruit… , nu le cladesti la loc!

 

 

 

Cu mana pacatoaselor ce mi-au adus Strainul

Doar patru zile imi lasasi pan’ m-ai pus la mezat

Tu nici n-ai vrut sa ma cunosti! sfidand destinul

Si curvei zilelor focoase m-ai dus la tipizat!

 

 

 

Femeie sa te nasti nu-nseamna ca-ti porti streangul

Cand Omul smecher ticalosia-si brodeaza la rever?

Mai bine pregatita fii ca-n cruce-ti va fi leacul

Cand mana iti va cere un asa cavaler!

  

 

 

Pangarita nici nu ma mai cata si cica are inima buna

 Cand dupa 4 zile-l caut si nici De ce? nu vru sa-mi spuna!

Lung imi mai fu drumul, Doamne, si cat de departe-i zarea

 Dar ma cautasi in Vis… Sa-mi spui ca-mi stii disperarea!

 

 

 

Dupa atatia ani… de pribegie cuvintele-mi adun

Cand Cheia! mi-e zalogul sa trec peste rascruce.

Te cata azi femeia implinita, dar ce nume sa-ti pun…

C-am dat cartile pe fata!… Ma recunosti sub cruce?

 

     

 

C-o sa ai si copii… Nu ti-au spus… La ma-ta acasa?

Pe-altarul cuviosiei voastre n-au zis ce-i un suflet pierdut?

Ca Viata nu este doar… o secunda cand asta m-apasa?…

Ca Unde minciuna graita a inceput, Sarpe!, sta Zis si facut!?

 

 

 

Azi… Bate bine toba… Pentru fiica-ta!

Sau ce-ncolti sub mantia onoarei tale „preacrestine„

Cand Randuri din strainatate ma ridica impotriva ta

Si Dumnezeu iti striga:… Ce ai facut cu mine?!?

 

 

 

Pacat ca te-am cunoscut!… Ce mai neom, „iubite“…

Si daca Zadarnicie semanasi, te-o implini acum

Cu filele mele de Timpul… neuitarii doar prafuite

… Imbibate in al mortii sarcastic parfum!

 

 

 

 

Doamne
,
Uită-te la mine și nu uita că NU EȘTI GATA
Când scrisul mi l-ai curs prin vine
Dac-am murit fiindcă-s TOT FATA
…
Că au trecut doar 10 zile de când Mi le-ai pus în bloguri
Și transcriu
a 50-a poezie
și mai sânt și alte articole ce le-oi pune-n alte stoguri!
♦
Doamne
,
Dă-i la VITĂ droguri și din BANII mei s-aprinzi
Până la CER
FOCUL ACELA
Sau
Să mi-i atârni de grinzi
Cum măsuram eu doar pironu cum eram și mai murinda
de care n-ai vrut să atârn
Fiindcă știi că-ți iau merinda
iar banii mei și-i cară-n târn
scârbosu ăsta tembel
De n-ai putut uita nici TU de el!
♦
Doamne
,
Știu că nu mă vinzi!
…
MÂINILE
ca la Malul Mării-n VIS, să-nțeleg că TU mă prinzi
Înc-o dată să-mi întinzi
SAU
Ca-n NOAPTEA când, din pat m-ai luat, să-i cat de frate
vitregului ăstuia-ascuns, dat după 7 ani pe spate
Dacă n-a avut cămin!… Dacă n-a avut părinți!
Ca să-i dea o educație!… Să nu vărs eu lacrimi fierbinți!
…
Ca în NOAPTEA când mi-ai zis că E MORT! Că DE-AIA scriu!
L-au tras și pe el pe pulă și mă cheamă din SICRIU
Că DOAR EU GÂNDEAM să-i viu
Prin ABSURD și prin PUSTIU!
♦
DOAMNE, CRED!
…
Știu că NU MINȚI
Dacă-n RÂND așa „m-alinți“!
Dă-le la curvari… În dinți!
Fă-li-i praf cu-atâți arginți!
…
Scoate-mi-i de tot din minți
,
Pentru OAMENII CUMINȚI
Ce mi-i gândiși să-mi fie Sfinți!

 

 

 

De-ar bate clopotul, zadarniciei sa-i puie alta fata!

Cazand cortina, sece veninul marsavului tau joc…

Tu, Juda cersetor venit sa imi impui ca o Paiata

Ce te-ai pretins, sa-mi terfelesti si bruma de noroc!

 

 

 

Sa nu mai curg cu hidra!… Macar o dimineata…

Astept!… Procesul pangaritorului sa aib-odat’ recurs!

… Sa-mi apartina mie macar umbra de viata…

Cand randurile toate Prin vene mi s-au scurs!

 

 

 

Pan’ Drumul vietii in scrum mi s-o-nfunda

… Ca sa nu ma mai framant!… Si numele sa-ti vie!

… S-arunc povara cand voi sta la groapa ta

Ca Isus, cu baratele deschise, iarasi ma mangaie!

 

 

 

Ce perfect joc “Daca stau la poarta si nu zic nimica“!…

Sa nu-i fi scris Isus Diploma ta de barbat unei mioare?

… Si Florile vietii tale, handralau care-ti cinstisi clica…

Nu-s si la hazna complicii cand te judeca In lumea mare!?

 

  

 

Ce mai imbogatire sufleteasca!

Sa zici tata cu constiinta ca sub SCARBA ASTA viermii roiesc!

… Sa stii c-ai deschis ochii si-n murdarie te scalda pe data…

Mai bine orfana mi-as fi dorit sa fiu!

Sa nu trebuiasca sufletul sa mi-l schilodesc…

Sa ajung tot aici… Sa ma spovedesc, vreodata!

 

 

 

https://oamenicasobolani.files.wordpress.com/2018/01/marlanu-ca-sobolanu-bine-c-ai-dat-doamne-banu-c-altfel-cum-sa-si-urce-anu-poate-cu-inca-un-dric-pentru-ce-nu-pot-sa-zic-ce-mi-facu-acest-nimic.jpg
*

 

 

 

Si ce va dainui pe crucea ta, barbat cu carti masluite…

Nu tot Minciuna va trambita sa-ti onoreze-obrazul?

… Ca doara n-o sa spuneti despre Suflete ciuntite!…

Cum ma-ngropasi cu „Te iubesc, Maria!“ cu necazul?!?

 

 

 

Dar azi… Nu este Viata mai mult decat a fost, „iubite“?

… Cand te-mplini impertinenta faptei fara de demnitate!?!

La cruce, hai, mai trageti o ultima teapa puritatii terfelite!

Marsaviei cante-i si Clopot chemat la ceas de pietate!

*

*

Wie soll ein Mensch das ertragen Philipp Poisel

*

*

Wie soll ein Mensch so viel Kitsch ertragen

Wenn ich zwischen Himmel und Erde, im Tode erhoffe meine Ruhe und Glück?

Was für ein Sinnentrug mir bleibt nur am Tage

Wenn ich aufwache und schaue in die Wahrheit zurück!

*

Cand un borfas am de-ntrebat…

Cui sa-i spun sa-mi stea in fata?

Doar cu De ce? l-am deranjat!

…  Sperand c-asa as fi uitat…

Si imi lasa numai greata!

*

Si-n ochii cui sa fi catat cand mi se dovedi ca-i carpa…

Ce dintr-o tampa a iesit sa intre-n urmatoarea tampa?

Si asta isi zice barbat?

Pai, nu?… De ce nu oi fi vomitat?

… Macar asa sa ma fi usurat!

*

De nu mi-ar fi rostit… Doamne… numele vreodat’!

*

Mama…

  

De ce, Mama… Ca sant saraca mi-ai zis
… Din ziua in care ochii pe lume-am deschis?
Si de cate ori doar mi-ai mai repetat…
Ca numai nevinovatia-mi am de aratat?
Tu doar ai citit in sufletul meu…
Si m-ai cunoscut!… Cum ma cunosc eu?

 

 

… Si eu, Mama, cum am mai crezut
Ca de nu-s bogata… am doar de pierdut!
Si am crezut ca daca avere nu stapanesc
Pentru viata-mi nu pot sa platesc!…

 

  

Si te-am ascultat!… Si nu-mi pare rau!
Numai o secunda, insa… am uitat sfatul tau!
Si, Mama!… Nu mi s-ar fi intamplat!
De-as fi intalnit unul ca mine!… Cu suflet curat!

Dar, Mama, cum in el am crezut!
Ca-i un sarpe… prea tarziu am vazut!
Si tu, Mama… Chiar daca ai citit in sufletul meu
Tot nu ma cunosti!… Cum ma cunosc eu!

 

  

Caci, Mama!… De atata dezamagire…
In acea zi… a murit si inima-n mine!
Si nu pot, Mama, inima din piept sa-mi arunc!
… Sa-mi iau alta, sa invat sa cant!
Caci am crezut ca daca avere nu stapanesc
Pentru viata-mi nu pot sa platesc!

 

 

De ce nu mi-ai zis, Mama, ca bogata sant?
… As fi crezut ca am tot pe pamant!
Si nu m-as fi oprit la sarac
Crezand ca-i ca mine!… La locul lui… si-n suflet curat!
Dar stii doar, Mama… s-a razgandit!
… Ca numai pentru bani ochii i-au stralucit!

 

Si, Mama, cat imi mai amintesc de bine
Cand ziceai ca-s prea inchisa!… Nu sant veselnica… asa, ca tine…
Dar, Mama!… Cum sa fi fost altcumva?
… Eu am vazut viata… cu inima mea!
Si, Mama… De aceea am murit… Chiar daca traiesc!
Caci nu mai pot inima sa-mi mai imbunez!
Caci am crezut ca daca avere nu stapanesc
Pentru viata-mi… Nu pot sa platesc!
Si nu pot, Mama, inima din piept sa-mi arunc!
Sa-mi iau alta, sa invaţ sa cant!
Caci sarpele… Sarpele-nveninat numai la el s-a gandit!
De viata mea nici nu i-a pasat cand m-a otravit!

 

Si, Mama, chiar de-ai zice… „Ca floarea-n glastra traiesc!

… Aici unde sant… pot doar sa infloresc…
Nimic nu-mi lipseste… Si nu am in palme, ca tine, bataturi
… De ce mai am, inca… astfel de ganduri?“
Tu, Mama!… Cum mi-as mai dori sa fie altcumva!
Insa eu vad viata… cu inima mea!
Caci sarpele!… Sarpele-nveninat… cu stiintă m-a amagit!
De viata mea nici nu i-a pasat!… Numai m-a otravit!

 

Si, Mama!… Si de aceea… Nu!… Nu pot uita!
Sarpele cum a mai otravit, atunci, si viata ta!
Si eu, Mama, mai aveam doar un pic!
Pentru tot ce mi-ai dat…Visul tau sa nu stric!
Caci vedeam doar cum v-ati straduit!
Sa fac scoala, sa nu fiu… un nimic…
Si cati ani, doar mandrie v-am dat
Cat v-am mai iubit si v-am respectat!
Si-am facut totul din curata inima mea…
Fara obligatie!… Si eu gandeam asa!
Dar sarpele prefacut, blestemat…
A hulit tot! … Ca acasa numai asta a invatat!

 

De ce nu mi-ai zis, Mama, ca bogata sant?
As fi crezut ca am tot pe pamant!
Si nu m-as fi oprit la sarac
Crezand ca-i ca mine!… La locul lui…si-n suflet curat!
Dar stii doar, Mama… s-a razgandit!
Ca numai pentru bani ochii i-au stralucit!

 

 

… Dar, Mama!… Cum nu pot sa te uit!
Cum cu pumnu-n dusumea ai batut!
Cred ca-n ziua aceea, ti-a fost frica de tine…
Si n-ai vrut, tu, Mama, ca sa bati in mine!

*
Si cum m-ai trimis, Mama, n-am uitat…
Si cum sarpele… doar m-a imbunat!
Insa-n ziua aceea, nici n-am banuit
Ca demult satarul era ascutit!
Si cum, Mama, tot ce ai prezis s-a adeverit!
Cat de inteleapt-ai fost, nici n-am amintit!
De-as fi banuit… cat mi-as fi dorit…
Sa fi fost eu!… Dusumeaua in care tu ai lovit!
Si de-aceea!… Mama, azi nu pot uita!
Ce-au facut cu mine, e pedepsa mea!
Insa tu… Tu, Mama! … Tu nu ai meritat asa!

 

Si, Mama, cand la el m-ai trimis… Cum m-ai mai pedepsit!
In sufletul meu… tu tot n-ai citit!
Caci, Mama!… De atata dezamagire…
In acea zi… a murit si inima-n mine!
Si de aceea, Mama… Nu am mai venit la sanul tau!
Si nu stii, tu, Mama, cat mi-a fost de greu…
Dar nu pot, Mama, inima din piept sa-mi arunc!
Sa-mi iau alta si sa invat, in fine, sa cant!
Si astazi, cand tu nu mai esti…
Si eu sant in lume… Cum mai imi lipsesti!

 

 

Stii, Mama… Eu cred ca te-am cunoscut mai bine!
Eu am inteles si a ta dezamagire…
Dar tu nu m-ai inteles, nu m-ai putut ierta…
De parca ar fi fost numai dezamagirea ta…
Si te-am inteles!… Stiu doar ca apoi ti-a parut rau…
Dar sarpele-nveninat… a distrus si visul tau.
… Sa ma ai aproape, doar sa stii de mine,
Sau, cel putin, din cand in cand sa vin la tine…

 

De ce nu mi-ai zis, Mama, ca bogata sant?
As fi crezut ca am tot pe pamant!
Si nu m-as fi oprit la sarac
Crezand ca-i ca mine!… La locul lui… si-n suflet curat!
Dar stii doar, Mama… s-a razgandit
Ca numai pentru bani… ochii i-au stralucit!
Iar eu am crezut ca daca avere nu stapanesc
Pentru viata-mi nu pot sa platesc!

 

 

Dar, Mama!… Nici asta… nu pot uita!
N-a avut nici un drept peste viata mea!
Caci, Mama… Cum traiesc si azi unde sant…
Cum ar trebui, Mama, sa cant!
Si cate comori azi am si le pretuiesc….
Cat de greu mi-este, Mama, uneori sa traiesc!
Si, Mama, cum mi-as mai dori, doar sa cant!
Nu lacrimile pe obraz… sa imi zvant!
Dar, Mama… Cum sa ma mai fi inveselit
Cand viata nici nu mi-a inceput… si m-a otravit!?!

*
Dar sarpele… Sarpele-nveninat…
Cu stiinta m-a amagit si m-a aruncat!
Caci ma-sa… ma-sa… l-a invatat numai asa…
Ca doar ar fi avut un drept… peste viata mea!

 

Mama!… Si de aceea… tot nu pot uita…
Caci doar stiu, tu, Mama!… Cum ai mai vazut in inima mea!
Si, Mama… nu numai pentru sufletu-mi ciobit!
Si pentru tine… Mama!… Timpul mi s-a oprit!

 

Dar cat de bucuroasa sant sa imi amintesc
Ca am mai apucat, pentru grija ta… sa iti multumesc!
Si v-am spus, in fine… parc-as fi simtit!
Ce stiati, desigur!… Cat v-am mai iubit!
Pana sa pleci, Mama… Cand ultima data cu tine-am vorbit
Mi-ai zis, doar in fuga, ca ar fi murit…

*

https://oamenicasobolani.files.wordpress.com/2015/08/doar-banal-intr-un-criminal-curvar-ordinar-cu-tarfa-lui-a-felinar-la-pangarit-o-floare-pan-o-sa-l-insoare-c-au-facut-prinsoare-cum-botnita-i-sta-bine-dar-vine-n-napoi-vine1.jpg

*

*

 

Nu, Mama!… Traieste si l-a pedepsit!
Caci Dumnezeu… nu m-a uitat!
… Un semn din senin mi-a dat!
Si azi stiu, Mama!… In floarea vietii fratele i-a luat!

*

*

Cel despre care zicea… ca pe mine… c-asa l-a mai iubit!
Uite… Cum pentru sufletu-i spurcat… l-a mai jertfit!
Caci nici el… ca mine, nu a banuit!
Ca numai pentru sarpele inveninat, viclean… pe lume a venit!
Tu doar stii, Mama… ca nu-mi pare bine…
Dar astazi, poate s-o gandi ma-sa… ce au facut cu mine!

 

De ce nu mi-ai zis, Mama… ca bogata sant?
As fi crezut ca am tot pe pamant!
Si nu m-as fi oprit la sarac
Crezand ca-i ca mine!… La locul lui… si-n suflet curat!
Dar stii doar, Mama… s-a razgandit
Ca numai pentru bani… ochii i-au stralucit!
Si eu am crezut ca daca avere nu stapanesc
… Pentru viata-mi… Nu pot sa platesc!

 

 

De aceea, Mama!… Nici ultimul vostru cuvant
… Sa ascult n-am putut!
Ca in lumea mare… cum m-am mai pierdut!
Si de ce doar asa… Asa s-a intamplat?
… Caci cu stiinta doar m-a amagit si m-a aruncat
… Pe sarpele-nveninat am calcat!

*

*  

Dar, tu, Mama, care ai crezut in Dumnezeu

… Aminteste-i, tu, de blestemul meu!
Spune-i sa-i dea timp… Timp sa se gandeasca!
Ca nu asa!… Nu asa se joaca… cu viata omeneasca!
Si sa ii dea bani!… Bani sa se-nbogateasca!
Ca sa aiba după ce ochii sa-i sclipeasca!
Dar sa-mi dea un semn din nou… iar pe negandit!
Ca sa stiu… Pe cine sarpele… Iar a mai jertfit!
Si cand i-o veni si timpul ce i l-am dorit…
Doar in lacrimi sa-i mai straluceasca ochii
… Si sa uite de ce banii, asa i-a mai ravnit!

 

De ce nu mi-ai zis, Mama, ca bogata sant?
As fi crezut ca am tot pe pamant!
Si nu m-as fi oprit la sarac
Crezand ca-i ca mine!… La locul lui si-n suflet curat!
Dar stii doar, Mama… s-a razgandit!
… Ca numai pentru bani ochii i-au stralucit!

 

 

… De aceea, Mama, scriu azi pentru tine!
Ce nu ti-as fi spus… de-ai fi fost la mine!
De m-ai fi „citit”, chiar… cum doar ai facut…
Iar sa te-ntristez?… Nu as fi putut!
Azi, iarta-ma, Mama!… Pentru ce n-am spus…
Dar, plecand departe… timpul… cum s-a scurs!
Iarta-mi, azi, greseala care am facut!
… Iarta-mi lacrimile si necazul care le-ai avut!
Si azi, iarta-ma si dacă-ti scriu asa!
Insa, stii, tu, Mama!… Eu vad viata… cu inima mea!
Si nu pot, Mama, inima din piept sa-mi arunc…
Sa-mi iau alta, sa invat sa cant!

 

 

De ce, Mama… Ca sant saraca mi-ai zis?
… Din ziua in care ochii pe lume-am deschis?
Si de cate ori doar mi-ai mai repetat…
Ca numai nevinovatia-mi am de aratat?
Tu doar ai citit in sufletul meu…
Si m-ai cunoscut!… Cum ma cunosc eu?
… Si eu, Mama, cum am mai crezut
Ca de nu-s bogata… am doar de pierdut!
… Si am crezut ca daca avere nu stapanesc…
Pentru viata-mi… nu pot sa platesc!…

 

De ce nu mi-ai zis, Mama, ca bogata sant?
As fi crezut ca am tot pe pamant!
Si nu m-as fi oprit la sarpele prefacut, blestemat!
…Si-as avea astazi… Pentru mine!

… Si pentru tine, Mama!… sufletul impacat.

*

 

*

 

Mama… Care

                                                                                                                                       

 

Mama… Care nasti o fata!

Din povestea mea… S-o stii…

… Pana o vezi maritata…

Linistita si-mpacata,

… Niciodata n-ai sa fii!

Niciodata n-ai sa fii!

 

 Caci norocul ce-o asteapta

… Decand este leganata,

Nu ii este scris pe poarta,

… Ce-o inchizi cand vei dormi…

  

Ca pe gainusa din ograda

Ulii o tintesc s-o vada,

Caci isi zic ca e ofranda

… De la cer… Ce-o vor primi!

 

Si atunci cand o insfaca

Doar te uiti ce or sa-i faca…

… Penele i-or jumuli!

Trupul i-l vor flenduri!

Viata i-o vor nimici!

*

Si de crezi… Firul urgiei

Si a veghii framantare,

Blestemul curand il rup…

Doar un pas mai este inca

Voalul sa-i rasfiri pe trup,

… Uliul vine si mai aprig

Cand atat a asteptat!

Prada-i este doar triumful

Ca naravul n-a lasat!

… Si-n bucati o s-o sfisie…

Iar cand planul si-a facut,

Ti-o va scuipa in ograda!

… Dupa ce seva i-a supt!

 

…  Si ti-o da atunci s-alegi…

Dintre zdrente s-o culegi!

*

 Sfartecatu-i trup si suflet

Nici tu, mama… N-ai sa poti

… Sa le mangai laolalta…

Ca intreaga sa ti-o scoti!

 

Si nu poti sa o pazesti…

… Pentru ca in asta lume,

Lighioane stau la panda…

Ce ca om isi dau un nume!

 

… De-aia mama… Iti doresc

Sa nu ai o asa soarta…

Ca atuncea cand te cata

… Viata este terminata!

Fluturele…

*

 

Fluturaș imaculat… Alb ca neaua!

… Ce-ai zburat… Zilele trecute-n drum?

Vei fi vrut ceva să-ți spun?

*

… Cum zburai în jurul meu

Trei-patru runde mereu…

Iar apoi, în al meu drum…

Iar zburai!… Ca un nebun!

…

Ce vroiai oare să-ți spun?

*

Câte ori ai repetat jocul tău nevinovat?…

Soarele înfierbântat poate-așa te-a bucurat?

…

Sau ai vrut să mă-nsoțești

Ca ceva să îmi grăiești?

Ai știut chiar ce gândesc?

… Mi-ai spus să mă-nveselesc?

*

Ai știut ce-a hotărât sufletul meu amărât?…

Oi fi vrut să-mi spui să uit câte am mai petrecut

… Că trecutu-i doar trecut?

…

Să nu mai fiu întristată… Ca voi izbuti odată?

Că inima-mi va învăța

… Altfel să vadă viața?

*

Nu știu dac-o fi așa!

… Dacă mă voi bucura…

Însă am să mă străduiesc

Viața-mi cu alți ochi să o privesc

Și când nori iar mă-ncolțesc

La tine-am să mă gândesc

Și am să-mi imaginez cum cu tine iar vorbesc

… 

Fluturaș imaculat

 Alb ca neaua… Ce-ai zburat…

*

TIE…

*

…Tie, Dumnezeu… pentru ca nu m-ai uitat
Pentru semnul ce mi-ai dat iti multumesc!
… Si pentru ce am scris!… Pentru ca in acest timp
Am invatat mai mult in mine sa citesc.

… Si azi m-am gandit la darul Tau…
Doamne, multumesc Tie… Ca acel Dobitoc nu sant eu!

… Ca la sufletul meu te-ai gandit
Si chiar daca cu viata am platit
Cu toata munca ce am muncit
Ca sa am si eu ca oricare vise de indeplinit…
Cu toate lacrimile ce am varsat
Cu toate zilele si noptile cand doar un raspuns am cautat…
… Si cu toti anii ce-i voi mai innoda
Doamne, multumesc pentru puterea Ta!

… Multumesc Tie, pentru darul Tau…
Ca acel Dobitoc nu sant eu!

… Si pentru Parintii care m-au crescut
Si nu numai trupul in mine-au vazut
… Ca s-au gandit la sufletul meu
Si m-au crescut in numele Tau!

… Si-ti multumesc Doamne,
Caci daca la fel numai un Dobitoc din mine sa fac, Ai fi vrut
Nici sa inteleg, ce altora rau fac, nu as fi facut!

… Doamne, multumesc Tie,
Chiar daca numai asta a fost sa fie norocul meu!
… Multumesc Tie, Doamne… Ca acel DOBITOC nu sant eu!

Dar ce-o gandi astazi maimuta…

Despre omul in care Domnu’ s-a inselat ?

I-o fi dorind lui, astazi,  pomul…

Daca tot nu s-a intrebat ?

Quod erat demonstrandum

… Stiu ca mi-e limba ascutita…
Si stiu si mintea cum mi-a fost!
Si de-aia… N-am uitat… tu, SARPE!
Ca tu… doar stii ce-ai fost!… Un PROST!
Si de-aia!… Nu!… Nu pot uita!
De cate ori ti-am explicat… cum vad eu viata?
Si daca tot nu ti-am placut,
De ce nu… mai departe, SARPE… ai trecut?
… Si-aici, i-ti multumesc inca o data!
… Sa fie „treaba” bine incheiata…
Chiar de-am stiut ca pot rima, na-m banuit, c-atat s-o aduna!
Chiar dac-a fost… Pacat, pacat!… Numai pentru Prostia ta!

*
Si astazi sper ca cel putin… pentru atata esti fericit…

Caci despre care IDIOT… 

Atata s-a mai scris sau s-a citit?!

*

Si daca vei fi curios, ce ti-am mai scris… Nu amana!
Cauta-ma… via internet… si poate te-i mai cultiva!?
Cum cred ca „de civilizat”, tot n-ai avut chef… Doar am zis!?
Am auzit ca o racheta, c-un dobitoc, pe o orbita-i de trimis…
Si… nu te-nscrii?… Nu-ti vezi sansa?
Gandeste doar… Cati BAAAAAAAAAAAAAAAA…… NI ti-or da!
Sau te-ncanta numai banii, pentru care altii doar vor transpira?
… Sa mai intreb?… Stiu ca-i asa!!!

*

… Dar ma intreb… Daca m-ai fi iubit…
Oare ca ciocarlia te-as fi uluit?

*

Si da-ma doar în judecata…
Asa cum ti-am mai spus!
Caci asta imi va fi rasplata…
Ca ai citit ce MI-A dictat… De SUS.
Si nu intarzia verdictul!
Geamantanul mi-e facut!
Sau te-ai gandit ca nu e bine…
… Si ai doar de tacut?
Dar unde sa imi iau cazare?
Doftana, Jilava… Nu au dat faliment?
Sau sa imi iau… la Alcatraz bilet?
Caci chiar de ai plezni… nu vezi un cent!

*

Nu am de dat nimic!

… Nimic!

... Pentru al tau obraz…
Chiar de-ai plezni, cum chiar am spus!

Asa… Doar de necaz!

*

Nu crezi c-oi fi innebunit?!
Sau n-am avut destul?!
Nu mi-i i-oi da, doar sa si-i puna…
Chiar NU ACEPT sub cur!?
Si daca totusi despre BANI vorbim… un sfat ti-as da!
Poeziile ce-am scris… nu arunca!
Dar sper ca azi, atata bun simt cel putin vei avea,
… Sa zici ca eu le-am scris… si le-am trimis pe adresa ta!
Si de final… Cum m-ar interesa…
Ce-ai scrie tu… despre repetenta de maica-ta?
Cand numai doua lucruri in viata te-a-nvatat…
… Si-asa si viata ti-a ratat?!

*

Dar daca i-o mai da totusi o sansa,
Spune-i ca si „acept”… tot se invata…
Si chiar de este iarasi… incorect… Si eu accept!
Iar daca si tu vei veni,
C-o mare portie de dispret m-oi intari.
Dar unde si asa nu ne-om mai intalni… „asa”,
Poate vorbi, cum vrea… din partea mea… Proasta!

*

Florile vieții

 

… Să pun în vaza vieții mele… florile ce frumusețea… Sensu-i dau!

… Să mă despart de-a amintirilor povară… Ce nu mă lasă astea să le iau!

… Să-l uit… în fine… pe acela care niciodat’ de mine demn n-ar fi

Căci, altfel, nicicând să îmbrățis’ viața, așa cum merit, nu voi izbuti!…

*

Așa mi-a scris deunăzi… Un an bătut și încă ceva…

Fostul coleg… Prietenul!… Căruia-i scrisei… Ca și-altora.

Doar o poveste și-o baladă… Și-o rugăminte-am pus în plic

Și mi-a răspuns, neașteptat!… Pe dată!… Nu putea crede ce îi zic!

*

De-atunci… Sper, nu e de mirare… în felul meu, tot… Tot plivesc

Că nu mai vreau, în vaza aceea, de aș avea-o… O buruiană pripășită să hrănesc.

Buchetul vieții mele-i timp… cu-o adiere proaspătă să-l răsplătesc

Căci are numai flori curate… Care nu știu ce-i putregaiul omenesc!

*

Știu!… O bubă purulentă am atins când buruiana a-mproșcat otrava sa

Despre care și învățații poate au știut… fără să știe… că n-o pot vindeca

Căci… De ar fi fost altfel… Ceva s-ar fi desprins

Și-atunci, în rana nouă… chiar carnea sănătoasă răul l-ar fi învins!

*

Și astăzi văd că vine timpul… când multe am mai înțeles…

Să mă gândesc… Îmi fac o vază?… Sau florile, ca pân’ acum, le las pe șes?

Le las pe pajiște să crească?… Sau, în grădină?… Ori, balcon…

Că mi-e aproape… Să privească!… Al vieții sens, azi, nu mai e afon!

*

… De ce mi-aș pune florile-ntr-o vază?… Ca mâine să le văd doar veștejind

Și, numai pentru două zile, poate… lumina să o dea-ntr-o cameră murind?

De ce le-aș frânge?… Rădăcina nu le-aș batjocori crezând că ele totuși mai trăiesc?

De ce să plângă una după altă?… Nu cred!… Nu cred că poate fi firesc!

*

Iar buruiana ce-am plivit… Departe!… Fără hrană o voi arunca!

Doar știu!… Dacă nu ești atent… chiar și pe stâncă, iar se va-ntrema…

Știu și că norii iarăși mă vor mai cauta… Cerul l-or mai acoperi

Dar și că numai ploaia o vor da… Ca florile să-mi înflorească-aci!

*

4 septembrie 2012 la 09:08

pe KAMIKAZE

Unde societății românești îi poți face și mai după plac raze!

… Ce-ți trebuiesc fraze…?

Numai să-ți amintești cum flatulează loaze???

… Morții să-i trezești c-o toacă

Dacă-i învățată să tot tacă și să zacă pe coadă ca o vacă !?!

*

5 iunie 2012 la 08:58  – 27 iunie 2012 – 2 august 2017 

Chirie contra sex. Există! 

Și cu

Balada cacatului de inginer lustruit

Pentru că

Și-n revistă

Doar ei știu de ce-s pe pistă!

*









________

*

… Nu este Viața… o Carte?

Nu sânt florile ce le semănăm… Fluturi?

… Nu sânt ele făpturile acelea gingașe… Născute ca să te bucuri?

Nu sânt ele Viața… Ce trebuie să o ocrotim… Prețuim?!…

… Și atunci… De ce… Viața altora să o batjocorim?

*



*

… Sper să nu te uimesc… Dacă așa gândesc!

… Nu crezi că „am un har, a le împleti”?

O-B S-M… Ce zici, despre ceea ce am făcut aci?

… Găsesc această poză…

Ca și pe-aceea ce pentru Suflete ciuntite mi-ai adus-o

Atât de expresivă!

…

Cred că nu-i de mirare… că așa gânduri se înfiripă…

*

*

12 august 2017

Cu Voia lui Dumnezeu

*