Ce-n inima… Intai si-a pus

* 

Te uita… Cum adie vantul

Purtand frunzisul pomilor

Sa magaie in recviem pamantul

… C-a mai trecut un an, in zbor.

*

Si uite!… Cum pluteste norul

Citind in el un ascuns dor

Si cand sa-l prinzi, ti se destrama

… Caci totul este trecator!

*

Si ploaia ar putea sa-ti spuna

Cand uda trupul muritor

Si-ti spala fata de tarana

Ca urma-ti sterge-ntr-un izvor.

*

Citesti in anii plini de zgura

… Stii c-au batut si vant si ploi

Iar norii… Ce pe-aici trecura

Te-au slefuit in sase foi.

*

Si totusi nu te-au biruit!

Si daca ti-ai vazut mormantul

Si i-ai strigat ca ai sa vii

… Si ca-ti vei tine juramantul!

*

Chiar cocarjata de-ti e sira

Si coarda vietii sta sa crape

Tot mai intrebi… Care-i menirea?

… A ta… Si a fiarei lincave… 

*

Ce-si zice ca isi face parte

… Si cand satula e de azi

Dar nu vrea trece mai departe

Far’ sa te vada c-o sa cazi!

*

Clefaind isi linge apoi laba

Cu care-n brazda te-a tarat

Zicandu-si ca de om intreg ii este treaba

Din toate sa isi ia!… Fara a fi parat!

*

Tu vei gasi in darul sfant

O urma mica de putere

Sa te indrepti chiar de te-a frant

Asa dezvaluind a vietii mangaiere.

*

Sa intelegi ca ti s-a dat asa

Sa tragi acea povara care

Numai te-a inclinat candva

Sa cresti apoi… Mai drept!… Mai tare!

*

Sa recunosti ca si urgia

La fel in om se rasadeste

In unul incolteste-un fir firav

Ce-l lasa apoi, smerit, de izineste!

*

Iar altul, tot satul de azi

Dar nesatul dintotdeauna

O sa-si hraneasca buruiana… Ca sa cazi!

Ca sa se-aleaga de om bruma!

*

Si-n timp ce unul tot ridica

A vietii piatra ne-nclinat

Ca sa strabata al ei drumul

Caci asta-i este la om dat…

*

Un altul seamana… Ca-n vorba!

Dar uita roada ce-o va lua

Cand i se revarsa tolba

… Si gol in urma-i va suna!

*

Asa-i a lumii lacomie!

… Nici banul nu e mai presus!

Izvorul sta in marsavie

… Ce-n inima… Intai si-a pus!

*

*