Sa nu mai curg cu hidra!

 

Cu mila vremii involburate clepsidra iar o-ntorc

Prin frimituri de viata tristetea sa-mi mai storc.

In viu fiind taiata, esenta am adunat-o pic cu pic

Si-o cantaresc la anii cand scriu unui nimic.

 

 

 

Mi-e ziua ce-as lasa-o intr-un ungher uitata

Ca iar ma mana-n urma… La ultima-mi pictata

Cand imi catai calaul ce ceafa-mi mai pandea

Ca-n a lui barbatie ma terfelise, sa-si fie las sadea!

 

 

 

De-atunci imi adun anii si-altii mi-aduc aminte

Ca este ziua mea, prinzandu-mi in vesminte

Urari ce nu-si au rostul cand legandu-ma-n verii

Calau-mi urzi ruina cu ale mortii selecte galerii.

 

 

 

Dar, la asta rascruce, de mi-o-ntoarce clepsidra

Sa-mi lase doar tarana!… Sa nu mai curg cu hidra!

… Caci de-atata nesomn, sant obosita franta

Dar mi-as aminti ziua cand cad sub mana-i sfanta.

 

 

 

Ca-n ceafa nu-mi mai sta acela ce ma busi in zid

Azi, il tintesc sub fruntea-ngusta si ii citesc in rid

Si-i spun ca scurs e si cu mine si de minciuna vietii

C-a mortii este masca lui cand si-a manjit peretii.

 

 

 

Scrutand realitatea, adesea de zadarnicie sfasiata

Tot cantarind-o-n deznadejde, mi-o facui aliata

Si stiu!… Cand trec la vama, cu mir sa ma fi uns

In esenta cu iz tragic se-ascunde marele raspuns:

 

 

 

Si nimbul dobitociei, atins de-o gloaba in gloata

Va fi lacas zadarniciei cand vom cata prin zloata

La timpul socotelii pentru ceea ce ne-am ostenit

Cu strigatul bufnind spre viata, ramas neomenit!

 

 

Acu, imi fac o zi frumoasa cu florile stranse-n buchet

Si de-am sa privesc in urma, voi citi poate pe NET

Stiu unde n-am sa mai calc si ca n-ar avea vreun rost

… Ca de-as fi fugit de-acolo… Nu ar fi fost ce a fost!

 

 

 

Si apoi, va meritati, voi bolnavii stand in trucuri

Ce va credeti sanatosi… Ca nu va-nfunda-n balamucuri!

Si daca si acu, prolet, barbat iti zici si vrei a-mpunge

Panzele sa-ti stea in vant si-n clipa-n care te vor unge!

 

 

 

Si sa nu zic?… Chiar Eminescu cu creta le fu bun de ras!

… Pentru el fu balamucul!… Cu ironia ce-a ramas

Ca nulitatile sa-si scrie caracteru-n absurditate

Caci oile natange nu-si vad ciobanii in ebrietate!

 

 

 

Prin instinct Mi-a zis atatea… Numai de L-as fi crezut

Le-as fi transcris de atunci… Sau poate, un blog A vrut?

… Un raspuns Are sa-mi dea si il astept negresit!

Poate de-aia-s pedepsita?… Cu asta sa fi gresit?

 

 

 

Dar inca-mi lipseste punctul

Cred ca tot nu-i potrivit

Ca are ceva sa-mi spuna!

… Picatura n-a vorbit!…

 

 

 

Cand le caut printre rime

Si le-ntorc, le socotesc

Vrea ceva sa imi imprime

Ce inca nu nimeresc!

*

19 August 2014

*

Minciuna

*

https://oamenicasobolani.files.wordpress.com/2022/06/pe-rug-ar-trebui-sa-arzi-minciuna-cu-idiotu-care-treanta-ti-poarta-nepretuind-nici-viata-nici-credinta-ca-sa-ii-recunosc-intr-o-secunda-neamul-aflandu-ma-la-ei-la-poarta-1.jpg

*

       

*

Pe rug ar trebui să arzi, minciună!

Și nu pentru că victimă a oarbelor intrigi ai devenit

… Căci, câți nu au gustat în urma ta-n țărână

Când roadele-ți prefăcute viața le-a năclăit?

*

A ta amprentă tot mai adânc sculptează

A lumii față!… Cu anonimi nimic spunând!

Ce-i râd doar adevărului în fața-i trează

Când spuza-și trag pe turta lor, hlizind!

*

O matcă ce prin tine, abundent, într-una supurează

A goalelor păpuși, tronează pământul saturat

Iar omul sincer parcă vergetează!

… Nu are trecere decât la-nmormântat!

*

Și-ai tăi copii hidoși hlizesc în fața omeniei

Și o dezbracă, hainele-i smulgând

Apoi, o scuipă fară jenă și-n fata idioției

Ca s-o târască prin noroi, scandând!

*

Cu pietre, fii bătută!… Asemeni javrelor turbate

De-a căror molimă oamenii să se ferească știu

Dar adevărul, de câte ori, batjocorit de tine, doar se zbate

Neajutorat!… Și, când te-am dat de gol, e prea tărziu!?!

*

… E prea tărziu!

*

Căci, de ne-ar putea să spună…

Câți au mușcat în țărână

Pentru fața ta păgână

… Când adevărul l-ai hulit?

*

Tu ești maica ereziei!

Mama a fățărniciei!

Și-a batjocurii că sânt… Sinceră și prea tăcută!

Astăzi, am venit la nuntă…

Să iți spun ce ți-am dorit!

… Câte am mai pătimit

După gunoiul ce-ai sădit

În neghiobul prăpădit

Ce pe viață m-a sluțit

… Căci, sufletul mi-a schilodit!

*

Și nu am rost de scăpare

Decât sub o lumânare!

*

Asta face unul care numai la el s-a gândit

Corn de nisip otrăvit

Care așa a cinstit

Darul vieții ce-a primit!

*

Asta seamănă părinții

Când își cresc nechibzuiții

*

https://oamenicasobolani.files.wordpress.com/2016/07/muma-ce-ai-mai-sfintit-locul-cand-cu-coas-ai-tras-batjocul-sa-te-urmeze-dobitocul-maine-aduna-ti-la-gasca-pana-i-mai-sta-banu-n-tasca-precum-blestemul-tu-hoasca.jpg

*

*

Cu care mândri mai sânt

… C-am tăcut ca un mormânt!

*

Așa că… Oameni cinstiți!

… Mai degrabă chibzuiți

Minciunii să îi plătiți…

După sufletul hapsân!

… După fapta de păgân!

*

Nu să numărați în gând

Frimituri scuipate-n rând

… Ca s-alegeți din gunoiul

Ce vi l-a lăsat puroiul!

*

Asta e… De-ați chibzuit…

Ce omul sincer a tot primit!…

*

Soarelui

Eu sant iubita Soarelui!… Demult asta o stiu… N-am cum sa cad!
C-oricat in arsita-i m-as lafai, stiu… Nu pot!… Nu pot sa ma ard!
Si stiu doar… Cum ma mai iubeste!
Si nici nu ma va omora!… Nici sufletul nu-mi va ciunti!
Si nici nu ma va arunca… Nu m-o lasa in urma lui si va pleca departe
Cand bolta zi de zi… de la rasarit, pan’ la apus strabate.

*

Si stiu!… Si maine va veni… Si iar ma va iubi…
Si zi de zi… Si an de an… Pan-oi inchide ochii, mereu asa va fi.
El este singurul care patrunde adanc… in suflet la mine.
Ce ma cunoaste! Care stie… Mi-e rau?… Sau mi-este bine?
Cel care sufletul… asa cum mi-am dorit, mi l-a invaluit
Cel care… pana si inima-mi ciobita mi-a incalzit!

*

Dar ganduri negre, in stoluri, vointa mi-o infrang…
Si-atunci adanc in mine, in inima mea, plang!
… Cum mai plang!
Si-n largul marii cum m-as pierde… si-as vrea sa ma afund
Caci nu stiu sa inot… Si sa o fac, nici n-as avea-o-n gand!

*

* … Dar cand inapoi… La tarmu-i doar privesc…
Si vad cine la mine asteapta… Nu pot!… Nu pot sa indraznesc!
Dar stiu… Cand gandurile negre iar ma invaluiesc
De cate ori atunci… Doar in secunda unui pas privesc?!

*

Si-n ultimul meu drum, atat l-as mai ruga
De despartire, pe frunte sa-mi mai daruiasca raza sa
… Asa cum a facut-o si la mama mea!
O ultima raza doar sa imi mai dea… O raza de lumina!
Sa uit… ca pe acest pamant am fost deja tarana…

*

Dar stiu… Aceasta dorinta nu-mi va putea indeplini…
… Caci pentru despartire… Cum tarana eu voi fi!
Dar poate… C-am fost iubita lui isi va mai aminti?
… Si atunci, in acea zi, pentru mine si mai puternic… Atunci va straluci?

*

Eu sant iubita Soarelui!… Demult asta o stiu… N-am cum sa cad!
C-oricat in arsita-i m-as lafai… Stiu!… Nu am!… Nu am sa ma ard!
Si stiu doar… Cum ma mai iubeste!
Si nici nu ma va omora!… Nici sufletul nu-mi va ciunti!
Si nici nu ma va arunca… Nu m-o lasa in urma lui… Si va pleca departe
Cand bolta zi de zi… de la rasarit pan’ la apus strabate.

*

Si stiu si maine va veni… Si iar ma va iubi…
Si zi de zi!… Si an de an!… Pan-oi inchide ochii, mereu asa va fi!
El este singurul care patrunde adanc… In suflet la mine.
Ce ma cunoaste!… Care stie!… Mi-e rau?… Sau mi-este bine?
Cel care sufletul… Asa cum mi-am dorit, mi l-a invaluit…
Cel care … Pana si inima-mi ciobita mi-a incalzit!

Zadarnicie

… Da, Doamne, timpul inapoi
La ziua cand l-am cunoscut!
… Fa-mi, Doamne, inima de piatra
Sa nu trebuie azi sa uit!

… Da-mi, Doamne, mintea-mi dinainte
In care toti la usa-mi stat…
Si cand de falsele intentii…
Cum am stiut si aparat!

… Si pune-mi, Doamne, vorbe-n gura!
Nu mai lasa sa-nmarmuresc!
Nu mai lasa sa-mi inghit vorba!
… Ca sa-i spun tot!… Tot ce gandesc!

… Ca-n ziua-n care… Fară noima
Mi-a spus… De azi, nu te mai iubesc!
Nu te mai iau!… Nu te mai vreau!
… Marita-te si ia pe altul!
De-ntreb … De Ce?… Doar a tacut!
A plecat in lume… Si a uitat ce mi-a facut!

… Si pune-mi, Doamne, vorbe-n gura!
Nu mai lasa sa-nmarmuresc!
… Si pune-mi, Doamne, vorbe-n gura!
Ca sa pot viata sa-mi traiesc!

… Si nu-l lasa nepedepsit!
Caci doar s-a strecurat ca hotul.
… Caci cand i-am spus, asa cum sant
S-a bucurat!… Si mi-a luat tot ce am avut!

Mi-a luat si visele-mi putine
… Si-apoi pe loc m-a azvarlit!
Ce mi-a facut nici n-a gandit!
…Si nici cu ochii n-a clipit!

Da-i, Doamne, azi pe unde e
Da-i jarul ce ma arde-n piept!
Da-i noptile de insomnie!
Da-i, Doamne… Da-i şi lui sa stie!
… Da-i gustul de zadarnicie!

Unde-i sant vorbele-i desarte?
Ce-a facut cu nevinovatia mea?
… Si unde mi-e curaju-n viata
… Si tot ce am vrut de la ea?

… Arata-mi, Doamne, a ta fata!
Nici o pedeapsa nu-i prea mult!
Ca m-a injosit pe viata…
Nu pot sa-l iert!… Nu pot sa uit!

… Si chiar de, Doamne, la lumina
De-atuncea tu mi-ai ajutat…
Ca m-a injosit!… Ca sant tarana!
… Si pata-n suflet am purtat…
Nu pot sa iert!… Caci n-am uitat!

… Si nu-l lasa nepedepsit!
Arata-i ca-n sfarsit sa stie!
Da-i, Doamne!… Da-i si lui… Ce mi-a dat mie!
… Da-i gustul de zadarnicie!