Tabula rasa

 

 

 

 

 

De cand pasesc pe-acest asfalt

Pricep mai bine pe-unde calc

Ca-n drumul meu, dadui si peste semeni

… Chiar daca bolile nu poti sa le asemeni.

Dar o concluzie se infiripa… Ca stampila

Citind aici, tot fila dupa fila.

 

 

Omul nu prea e rasfatat de fericire

Se roaga cerului ca pe pamant sa dea peste iubire

Si vad acum ca e aproape regula:

… Iubire-ai doar un joc necugetat!

Chiar nu-i nimic de ea?!

 

 

Si azi, gandind mai pe-ndelete

Iubirea poarta, ca si noi, mandrele plete

Dar cand putin a-mbatranit

Si-a ei podoaba s-a rarit.

 

 

Si doar spusei ca am oroare de chelie…

Caci tabula rasa poate-ascunde si prostie!

Dar cum sa aflu dedesubt ce o sa fie

Sau intr-un suflet marginit a fi pustie

… Care te trage in robie?

 

 

Dar ca s-o zic si mai amar

Asta e adevarul chiar:

Cand omul este muritor

Gandesc ca si iubirii ii place-acelas ton.

 

 

Sa sune ca sicriu uzat

Ce nu-l poti da la reparat

Ca daca-l mai atingi cumva

… Praful iti umple inima!