Tag Archives: siretlic

Facultate, CAVOU al VIEȚII și VISURILOR MELE!

26 mart.

Facultate,

CAVOU al VIEȚII și VISURILOR MELE!

Nu pentru pedanții profesori sau examenele grele …

Ci pentru PRIMATUL în Civilizație rătăcit!

Aici acoperit!

*

SCÂRNĂVIA unui FUTĂLAU ce mi-a intors stomacu’

Lăsat de capul lui, in loc să-l fi trimis la DRACU’

Că se-ndesase-n tagma lor… SULACU’

Știind cât îl mai ardea beregata ca și cracu’!

Față în față cu GUZGANII!

… Tocilarii care cu povești SF mă intocsicară cu ANII…

Ideologii în slujba Caracterului Prost

Și ceasul 0 când vor destăinui ce totul le-a fost!

CĂCI…

Încrederea oarbă prin care te ridici

Jertfește idealurile oamenilor MICI!

*

Acolo ESTE-N ȚARA MEA putregaiul în elementul său!

Bine că restul îl știu bisericuțele, că mi-ar fi și mai rău!

*

Ăștia -n procente-și răsplăteau PORCU’ venit cu trocu’

Să plece-odată… Să-și ia CURVA… că-și căuta norocu’

Că fură cu-anii miruiți, ca pelerinii, în poala sfintei ana

Până Deformatorul fu la rând să-nfigă și el pana

… Nu cea cu care scriu pe-aici, cum că nu e codana… 

De imi propune tratamente, că, Păduchioasa și-ar linge-acuma blana…

vreau să mâ lingi la pizdă buzău 1

http://wp.me/p3ncfC-3GY

Când fusese și ea o muscă la prelucrat căcatu’

Trecând ca hăbăuca de la „un domn” la altu’

Să spună că la METATUTENI s-a dedicat în a le sfinți strana  

Preajigodiților dumm’zei chemați  SĂ-I scuipe hrana!

Uitându-se cu nasu-n cur în drumul către mâine

Cu caracter, nici nu gandeau să-și adune de-o pâine

Așa-și dădură mâna la calibrat nivelul în CURVA din Buzău

Și, la împinsul de păreri, n-aveau păreri de rău!

*

Doar aderase Mahalaua de București la cea de URZICENI

Să-și întroneze dinastia Matusalem cel luminatu-n hades, la vicleni

Și ăst PUȚOI să-i rezideze cu titlu onorific la ZGÂIENI!

Românii ăia get-beget de indigeni…

Despre care încă de copilă auzisem că stau doar în coceni!

CUICALEȚI…

De care, mai degrabă, să te ferești decât să crezi că ceva ai să-nveți!

„… Păi, Nu?…”

Când, după 34 de ani citesc

:

ACEEAȘI FAȚĂ de CĂCAT!

Tot păduchele ce la COLIVĂ s-a spurcat…

Pe care nimeni nu l-a strâns

Să-i vadă și țâțâna ce în buboi și-a strâns…

Acolo, unde zadarnic așteptai la un rescript

Dar, nu degeaba cu ăst PORC stindardul in redută și-a înfipt!

Și mai avea și-o fată!

… decanu’…

CE MAI TATĂ!

*

Gaudeamus igitur“ e ironia în care le arde avântul la cruci

Căci loazele astea se definesc numai prin datul la buci…

Să urce pe culmile ipocriziei, pân’ țara și-o târă in puci

Ca-nlănțuiți să ne zbatem, în umbra unei năluci!

*

ROMÂNIA-A-FOST-ȘI-A-RĂMAS-ȚARĂ-DE-PRIPAS!

UITE cum GROAPA i s-a săpat, dar nimeni n-are glas…

DUMNEZEU degeaba a cătat un popas!

Urmașilor mei metalurgiști cu hang spre a Bunului-Simț umilire

Lichelele retardate-n București să-mi poarte amintire 

Cu ANUL PORCULUI culminând a voastră îndobitocire

Prin învățămâtul superior… Las vouă moștenire:

Formarea spiritului național la curvari și turnători prin desăvârșire!

MORALA le zice mintenaș

Ca pentru „domni” de la oraș

:

Când CARACATIȚA tentaculele-și scoate

Să se salveze cine poate

Că ĂȘTIA te-mbrâncesc sub ROATE!

*

Doamne, iartă-i, că nu știu ce fac

Până le scrii de pomenire, să-nșiri păduchii-odat’ pe ac

Când își vor căpuși ȚARA de-azi-mâine i-or veni de hac

Cu BALTAGUL plin de sânge, moștenit de un alt PACK!*

*

**

Suflete ciuntite!

Vieți furate!… Vieți nenorocite!

Aripi încătușate!

Gândul… Care, fără răgaz, hățișul întrebărilor alene străbate!

Și totuși

Poate, totusi…

O firavă speranță a sentimentului de Dreptate!?

Cel puțin!

Măștile să fie jos luate!

*

Dacă tot nu vreți să-i încătușați

Pe acei indivizi declasati

Pe lașii ce străbat grotescul lumii… C-un sinistru tropot

Viața altora sufocând-o cu mârșavul clopot…

Ce habar nu au ce au făcut victimelor toate!

…  Cel puțin, atunci…

Măștile să fie jos luate!

*

MEFISTO

Vi le spune aici pe toate

Că-și trase de ață buhaiul

Subliniind absurdul ca MASCĂ

Încrezându-se numai în paiul

Care prăpastia dintre noi cască

Tot rozându-l, nevroind să mai crească

C-o să-i stea „bărbăția“ sub cască

… Din cenușa altora tânjind să renască!

 Bine că avu curu’

Să-i acopere și chelia la nuru’

Unde azi, suprapuse

Îi stau toate meritele expuse!

Și cum viața se duse!

Dar, venind vremea să-și facă și suma

Din revistă le destăinuie-acuma

De pe pistă Poveștile unui curvar

Ale unui PLAYCOI dichisit sa dea lovitura de colivar

Scurs ca și mă-sa de sub stratul de var!

Minciuna până și-n stropul prelins din pahar

Și-n lacrima TÂRFEI privindu-și bastardul încoronat ca tâlhar! 

Iar, celulita… de-o poartă femeile… Nu-i zici că-i cusur?

Chiar așa de buhăit ești, băi țărane, la cur?

Sau nu ți-a zis mă-ta acasă…

Nici că buhaiul prea mult tras o să ia și el plasă

… Când nici pantalonii nu ți i-au călcat!?

Chiar n-așteptai RETURUL… Să te fi scuipat?

Ori, gropile sânt de la rumegat

Că văd, mai toti BUFONII ce țara au denigrat

Stau bine în osânză… că alții au o rânzăăă…

De-abia le pun pe pânză!…

Aproape-i văd cum stau la rând la brânză

 „Dacă nu curge, tot pică”… scriindu-și pe ecluză
Iar după ei, potopul, dar au curată bluză 

Și-n 25 de ani… ISTORIA acuză

Că nu avură loc la spuză!

https://oamenicasobolani.files.wordpress.com/2015/03/lansare-candidati-fetesti-masca-veniti-la-circul-civilizatieie280a6-unde-himere-poposesce280a6c2a0caci-in-micimea-ce-o-descriee280a6-lumea-ramane-un-grotesc.jpg

*

Lansare candidati fetesti MASCA-Veniti la circul civilizatiei… Unde himere poposesc… Caci in micimea ce-o descrie… Lumea ramane un Grotesc - Kopie (2)

*

Dar, dacă tot le zic… Pentru ȘIRETLIC

Hai să le dedic!

… Mai în spot să-i pui!

Facă-se voia LUI!

: Pentru :

Facultatea de Metalurgie București

și decanul ei Oprea Florea

Nu numai  în perioada

19751981

Când O altă EDUCAȚIE îi stătea pe locul 1

CARE o fi fost PORCUL și care NEBUNUL

Când în COCINĂ n-a rânit pentru ca

Dobre Alexandru (Bibi) din Urziceni- Ialomița

Să-și strângă fânul!?

Superlativul de București așteptat cu trocul la Buzău

Răsturnat la Fetești să-i râcâi din său

Clasei domnului Catrinoiu Gheorghe fiindu-i reprezentativ

Un DIMINUTIV, surprins de OBIECTIV!

Însă, știind la ce să mă aștept

Și străbătând părerile oamenilor ce poartă CAPUL DREPT

Și cum se știe că CINE se ASEAMĂNĂ se ADUNĂ

Doar nu picai, din nou, pe lună!

Acuma 

PORCU’

 să mai spună!

*

Dacă nu ne-am întreba…

20 mai

https://oamenicasobolani.files.wordpress.com/2013/05/daca-nu-ne-am-intreba.jpg

*

*

O, tu suflet ce-ai zăcut și-ai mocnit dezamăgirea…

Căci, doar fruntea am ridicat… Și mi-a și semnat pieirea!

Mi-a jucat în ochi iubirea!… Și în voce mi-a jurat…

Și, ca să îl cred mai bine… Și pe nume m-a chemat!

*

Nici n-a vrut să mă cunoască în secunda ce-a bătut!

Eram deja terfelită, fără a bănui însă… Chiar din toana ce-a avut!

Și-a postat cu șiretlic doar… Complicii… Să-mi impuie

Că ar fi deosebit!… Dar, mai mult n-au vrut să-mi spuie!

*

Și-a trimis lăudătorii… ce cu lux de amănunte

Chiar de n-am dorit să-l știu… Au știut să mă încânte.

… Cică, nu avea trecut!… Era doar coală curată…

Dar știu din somn trezi… Neprihănitu-mi vis de fată.

*

Mi-a jucat doar lozul vieții pentru care am plătit

Și, rânjindu-mi, mi-l scuipă… la picioare… Ciopârțit!

Impertinent… Nici Bună ziua!… să îmi spună n-a gândit…

Nici măcar cuvinte să găsească… De-un răspuns… n-a chibzuit!

*

M-a lăsat făr-a privi ziua-n care m-a ales!

N-avea ce valoare-i da… când el numai m-a cules!

Doar mi-a zis să-l iau pe altul… că el doar a terminat!

Și-a luat numai trofeul!… Crezând că m-a meritat…

*

Și, cu-aceeași ignoranță… Chiar, să-l uit… m-a sfătuit!

C-aș avea și eu un suflet… Când el n-are… N-a gândit!

Și, ce m-a mai căutat?… Ce mai vrea să mai culeagă?

N-a-nțeles?… Din ziua aceea… Lumea era o otreapă!

*

Nu i-a spus mă-sii, acasă, ce cu mine a făcut?

Nu i-a spus lui taică-său?… Sau, nici nu l-a cunoscut?!

N-a fost nimeni să îi spună: Nu se face așa ceva!?!

N-a fost nimeni să îi zică… Lozul este viața mea!!?

*

O, tu suflet, cum te port… Când doar știu ce ți-am făcut!

Doar așa te-am cunoscut… Însă lațul, peste cap, mi l-a trecut!

Însă știu!… Cum aste rime așa le mai potrivesc

Tot așa și lui, odată… Ața o să i se rupă!… Și-o s-o știu făr’ să gândesc.

*

Din senin se umple-azi pieptul… Sufletul îmi stă în gât!

Și, pân’ să-mi dau bine seama, lacrimile-au izvorât…

N-am de-ales!… Cum mai beau cupa!… Pentru ceea ce-am facut…

Otrăvită-mi este viața când știu!… Drumul mi-am pierdut!

*

O, tu suflet ce-ai zăcut și-ai mocnit tristețea toată

Căci doar fruntea am ridicat… Și m-a căsăpit, că-s fată!

Mi-a jucat în ochi iubirea… Și în voce mi-a jurat…

Și, ca să îl cred mai bine… Chiar pe nume m-a chemat!

*

Când cuvinte ticluite în ureche-mi picura, de iubire a știut?

Cum?… Când nevinovăția doar de terfelit… Ca boarfă!… a văzut!?

N-a știut despre iubire, că, dacă-i adevărată, atâta har ar avea?

Cum a inimii măsură Mârșăvie i-a fost toată… Să n-aibă parte de ea!

*

Cât de bine ar mai fi dacă peste noi ar rătăci aripa uitării

Și pe neliniștea-ntrebării… Necruțând… atunci ar poposi…

Și așa… Pe veci, trecutul… Doar o ironie ce n-a meritat a fi…

Pentru sufletele noastre… Pentru totdeauna… l-ar putea umbri!

*

Dar, dacă Mârșăvia, chiar la-nceputul vieții, ca floare ți-a vândut

Din multele-ntrebări descătușare cauți… Dar strigătul ți-e mut!

Însă, ce-ar fi viața noastră dacă nu ne-am întreba?

Sau, să fim cu toții, oare… Saltimbanci?… Numai, așa?…

*