Ca ploaia, nenorocul…

Azi, n-am să ies afară, că spun că o să plouă

Și, dacă nu e musai, nu îmi stric haina nouă!

De ce-n noroi să calc?… Mocirla s-o dumic?

Mai bine stau acasă!… Când plouă, așa-mi zic!

*

Când sânt deja pe drum și ploaia mă surprinde

Atuncea nu mă iartă și pasul de-aș întinde!

De primii stropi, adesea, mă apăr-o umbrelă

Dar, dacă e furtună, deodat, nu-i bagatelă!

*

Cândva, de bate vântul sau de curge șiroaie

Nu ai cum să mai scapi!… Stai ca pisica-n ploaie!

… La fel este și viața!… Mereu vrei să te aperi

Până mâna păgână te-nșfacă!… De-o să scaperi!

*

Ca ploaia nenorocul ne curge peste tâmple

Și-atunci, bătuți de soartă, lăsăm să se întâmple.

Ne-o dezbrăca necazul mai goi decât pe-ăi goi

Și-om dumica, o viață, prin bălți și prin noroi!

*

Și n-o s-ajungem mâine în colțul din odaie

Să îmbrăcăm veșmântul curat, ca după ploaie…

Ce-ți rămâne din viață când frigul te-a-mpânzit

Și te tot strânge gheara ce moartea ți-a urzit?

*

Azi, n-am să ies afară, că spun că o să plouă

Și, dacă nu e musai, nu îmi stric haina nouă!

De ce-n noroi să calc?… Mocirla s-o dumic…

Nu mă pătă Păgânu’, gândind că-s un nimic!?!

*

Dar azi, mă prinse ploaia, ca iar să mi le zic

Dacă uitai umbrela… Că-n viață, doar un pic

Îți trebuie norocul să-l ai de partea ta…

Să nu-ți atingă fusta Murdaru’ venit a te testa!

*

Melcul

 

 

 

Pe strada uda, sclipicioasa

Azi, trec doar melcii fara casa

… La ora asta mai tarzie

Cand ploaia nu vrea sa mai stie

De ce pe-aicea vru sa vie

… Ca vara, uite, ne-a facut

De tot rasul ce-a putut!

Ca… De nu as fi fost la mare

Sa stau si eu putin la soare

As fi si azi, aceeasi branza

Sau… Cine-o fi pleznit de ranza?

Ca eu, doar dupa doua zile

Am un „sexappeal“, de soare-mi vine…

… La fel ca melcul fara casa

Sant deodat’ o negricioasa…

Dar, eu pe-ast melc mana n-as pune!

… Noroc ca-mi amintesc ce-mi spune

Acel cu care stau in casa

Sa stiu ca sant o norocoasa!

 

 

 

Ieri, cand la fel, tot dupa ploaie

Imi parasii a mea odaie

… Si cand pamantul aburea

De pielea mi se zgriburea

Pe-aci, trecea neabatut

Un melc cu casa ce-a crezut

… Ca va lua viata cu asalt

Cand, la doi pasi, zacea pe-asfalt

Alt melc… Calcat de o masina!

… Ca-n viata fara de rutina…

Cand crezi ca ai atuuri multe

Dar vine-un bou ce vrea s-asculte

Cum mori cand iti va pune-n frunte

… Dupa ce trecu o punte

Coasa!… Ce nici macar nu e a lui…

Ca are-n cap batut un cui! 

*

https://oamenicasobolani.files.wordpress.com/2013/04/in-gradina-domnului-kopie-3.jpg

*

 

*

Sa nu-l descanti de codobelc

Ca el invarte la un melc

… C-asa sta-n coarne bouresti…

De-o bala fu si-n Bucuresti…

… Sa ai pe-aicea sa citesti!

Si-azi le-o toci boul… Ca-n gene

Are chirpici de cotofene…

Sa nu-l citesti ca-n solzi doar creste!

… Fatzuca nu si-o linisteste!

Si nu-i nimic la nimereala!

… Uite-i coloana vertebrala!

… Ca cuiul batut e intr-un peste

Si asta-i inzestrat c-un cleste

Ce-l foarfeca pan’ te-o momi

… Ca-i invatat a sodomi

… Cu bale a te mazgali

Pana cand te-o naclai!

 

 

 

Acum, la melcii fara casa

Strada era curata… Rasa!

Sa-mi spun ca nu facui pacat

Ca-mi lasai gandul ne-mpacat.

… Acela care m-a batut…

Ca-n iarba sa-l pun as fi putut

Pe melcul ce l-am admirat

C-asa de sus a aspirat

… Si care, tare gratios

Cunoaste lumea doar pe jos.

Dar, pe de-alta parte am gandit

… Viata e soarta ce-a pitit

Atatea piedici pentru noi

Si ne mai trage prin noroi

Ca sa ne punem vesmant nou!

… Chiar de ne calca un bou!

Ca sa crestem!… Scrutand nivelul

Ce-l absorbi doar pe tembelul

Care vru sta in ciocanel…

… Sa-si bata cuiul cu el…

Ca sa fiu asa scarbita

… De saracia-i poleita

Ca prea se lauda c-o casa!

Si asta-n urma… Scarba-mi lasa!

 

 

 

Dar cum se desfacu!… La En Gros!

La tona-l luara!… O, hoho! 

Crezu ca daca-si spala urma

Nu i se mai gaseste turma

Cand si pe strada de azi, curata

Povestea mea este brodata

… Iar balele-s pe Internet!

Se poarta!… Si gasesc ca-i nett

Sa poti scoate la lumina

Scursurile ce lumea-ntina

… Urinand la radacina!

 

 

 

Si nu venii ca sa-i scot cuiul!

… Sa i se vindece cucuiul?

… C-asa scurt cum m-a casapit

Ce timp de barbat sa-i fi venit?… 

C-are-o orbita de vibratie

Nici prea tarziu nu-i intra-n gratie!

… C-asa-l bate neuronul… 

Doar gaura neagra-i e bontonul 

Cand, prin implozie se-nfunda 

La obscurul ce-o sa-l tunda! 

… Si cu asta, este basta!

Aici ii stampileaza casta!

C-asta nu-i bou ca orisicare!

… E taur comunal cu floare

Care schimba pana si placa!

… De bou ce e si-aduse vaca

Sa calce melcul ce-a trecut

Pe drumul lui, cand bou-a vrut!

*

https://oamenicasobolani.files.wordpress.com/2016/02/lansare-candidati-fetesti-sau-dracu-personal-cu-curva-ce-l-marlea-la-pangarit-de-fetemari1.jpg
*

*

… Cand vaca de-altii alergata

Acum si-o tinea el legata

… Cand era bine jughinita

Prin bala lui sa-i stea pitita

De cascaval sa-l piguleasca

Fatzuca si lui sa-i albeasca…

In handraleasca simbioza

Ca sira-i rupta, stand in doza.

Si tot il incanta cu-o halca

… Cum nu avea rosu in falca

Ca boul ar fi vrut de toate

Si suteleste tot ce poate

Si cand pe melc picioru-a pus

Isi vedea si steaua sus

Asa ca… Facura targ

… Ca Peste dovedise sarg:

… Cu zaharelul ma momise!

… Coarnele si le tocise!

… Si-mi spulbera ce-aveam ca vise!

… Sa ma ucida doar venise!

Le-or da cat vor, sau nu le-or da?

Le-or lua curva, de-or scapa

Cand si Peste-a stat in ea!?!

… S-au targuit pana-n August

Pestii ce-au prins la bani gust

… Ca sa-i citez doar cu dezgust!

… Si Peste pe cin’ sa-nsoare…

Ca hoasca pestoaica moare

… Pan’ nu calca melcul in picioare!?!

Niste imputiti de mitocani

Ce ma casapesc, sa faca bani

Sa n-am cuvinte sa-i descriu

Ca astia taie doar in viu!

Dumnezeu stie de ce scriu!

Iar bou’ vru sa zaca-n vaca

… C-a pangarit cu teaca-i seaca…

Sa-i fie calduta scalda-n cloaca!

De-aia, pe vant i-am descantat

Taurului comunal de vaci montat…

C-asa solzos, oare… paunu’

Cum s-ar vedea plimband nebunu’?

… Nu i-au promis ca ii va creste

Daca  Momitul ma momeste

Si c-ala-i colcait de Peste!?

… Si ce sa-i bata in sicriu?

Nu cuiul?… Pai, sa nu ii scriu?

… Sa-i creasca-n fine ciocanelul…

Subliniind si-azi pe Tembelul

Ce cu Linginerel semneaza

Si ca-i barbat de-atunci viseaza!

… Cum ma tarara cu-al lor pres

Asa mi-l puse fedeles…

Pe scena unde sta ca bou

Ca n-are ce-arata mai nou!

*

https://oamenicasobolani.files.wordpress.com/2017/03/lansare-candidati-fetesti-cu-dobre-alexandru-bibi-uite-l-iarasi-cum-fura-azi-cu-alta-coafura-cand-nu-stiti-ce-montura-pentru-ma-sa-i-dadura-turnatori-la-sudura2.jpg

*

*

… Sau astepta la un ecou…

Stiind ca n-are nici un ou?

… Ca-n poza… Vad ca in patrat

Teasta de bou I-a inramat!

*

https://oamenicasobolani.files.wordpress.com/2018/02/gheorghe-mitu-tara-cacanar-curvar-tauru-comunal–alexandru-dobre-ferchezuit-cum-poarta-pumnal-trofeu-cu-o-vaca–scolii-romanesti-sper-ca-o-sa-i-placa-sa-mai-poata-spune-la-linsaj–ce-daca-1.jpg

*

*

… Si eu  acum am sa ciocnesc!

C-un paharel ma omenesc!

Ma simt de parc-as sta la soare

Cand tare-mi place-a mea culoare

Si-n casa… Am un sexappeal…

Ca am un om ce are stil!

 

 *

 

Decat vreodat-ai fi gandit

 

 

Ploaia rapaie-n fereastra… De o saptamana-doua

Toamna, cam invidioasa, puse verii haina noua.

Mie-mi pare cam grabita si-nghetata deocamdata

Cand sa plec, de mi-as dori, stropii se sfadesc deodata.

 

*

Cu mantaua ei de nori, facand lumea zgriburinda

I-o ostoi iubirii flama, pan’ s-o tara muribunda

Si daca te-a patruns ca raza ce-n inima ti-a tatuat

Si ai crezut ca ti-e-mplinirea, de zori de zi imbalsamat.

 

*

Apoi, mai bantuie doar corbii ce pe mormant cruce au pus

Ca-n fiecare toamna, iarasi, sa-ti amintesti de-acel apus.

Si-ti amintesti secunda-n care, singura doar te-ai minunat

C-ai inteles ca nu-mplinirea… Ai fi avut de asteptat!

 

*

Si-ai inteles raceala mortii si cu ea chiar ai socotit

Tragand o linie mai dreapta decat vreodat-ai fi gandit.

Te-ai bucurat c-ai priceput ca nu ai pentru ce lupta

Caci chiar nimic nu te-a-ncalzit… Cand ai platit cu viata ta!

 

*

Asa ne bat pe noi ursite… Ca ploaia rece pe obraz!

Cand santem, la pamant, tarati de idioti ce fac doar haz.

De nu ne pierdem, ne vom tine de radacini ce nu vedem

Cand vom patrunde adevarul nimicitor ca un blestem.

 

*

Pe-aici, nici pomii nu se dau usor batuti de toamna noua

In verde-nchis o mai sfideaza, plangand numai o frunza-doua.

Iar eu, si zgriburita, port tot haine de vara… Soarele pandind!

Stiu ca va reveni… Dar nu ca tabla goala… Credinta rasplatind!

*

Ce-n inima… Intai si-a pus

* 

Te uita… Cum adie vantul

Purtand frunzisul pomilor

Sa magaie in recviem pamantul

… C-a mai trecut un an, in zbor.

*

Si uite!… Cum pluteste norul

Citind in el un ascuns dor

Si cand sa-l prinzi, ti se destrama

… Caci totul este trecator!

*

Si ploaia ar putea sa-ti spuna

Cand uda trupul muritor

Si-ti spala fata de tarana

Ca urma-ti sterge-ntr-un izvor.

*

Citesti in anii plini de zgura

… Stii c-au batut si vant si ploi

Iar norii… Ce pe-aici trecura

Te-au slefuit in sase foi.

*

Si totusi nu te-au biruit!

Si daca ti-ai vazut mormantul

Si i-ai strigat ca ai sa vii

… Si ca-ti vei tine juramantul!

*

Chiar cocarjata de-ti e sira

Si coarda vietii sta sa crape

Tot mai intrebi… Care-i menirea?

… A ta… Si a fiarei lincave… 

*

Ce-si zice ca isi face parte

… Si cand satula e de azi

Dar nu vrea trece mai departe

Far’ sa te vada c-o sa cazi!

*

Clefaind isi linge apoi laba

Cu care-n brazda te-a tarat

Zicandu-si ca de om intreg ii este treaba

Din toate sa isi ia!… Fara a fi parat!

*

Tu vei gasi in darul sfant

O urma mica de putere

Sa te indrepti chiar de te-a frant

Asa dezvaluind a vietii mangaiere.

*

Sa intelegi ca ti s-a dat asa

Sa tragi acea povara care

Numai te-a inclinat candva

Sa cresti apoi… Mai drept!… Mai tare!

*

Sa recunosti ca si urgia

La fel in om se rasadeste

In unul incolteste-un fir firav

Ce-l lasa apoi, smerit, de izineste!

*

Iar altul, tot satul de azi

Dar nesatul dintotdeauna

O sa-si hraneasca buruiana… Ca sa cazi!

Ca sa se-aleaga de om bruma!

*

Si-n timp ce unul tot ridica

A vietii piatra ne-nclinat

Ca sa strabata al ei drumul

Caci asta-i este la om dat…

*

Un altul seamana… Ca-n vorba!

Dar uita roada ce-o va lua

Cand i se revarsa tolba

… Si gol in urma-i va suna!

*

Asa-i a lumii lacomie!

… Nici banul nu e mai presus!

Izvorul sta in marsavie

… Ce-n inima… Intai si-a pus!

*

*

Florile vieții

 

… Să pun în vaza vieții mele… florile ce frumusețea… Sensu-i dau!

… Să mă despart de-a amintirilor povară… Ce nu mă lasă astea să le iau!

… Să-l uit… în fine… pe acela care niciodat’ de mine demn n-ar fi

Căci, altfel, nicicând să îmbrățis’ viața, așa cum merit, nu voi izbuti!…

*

Așa mi-a scris deunăzi… Un an bătut și încă ceva…

Fostul coleg… Prietenul!… Căruia-i scrisei… Ca și-altora.

Doar o poveste și-o baladă… Și-o rugăminte-am pus în plic

Și mi-a răspuns, neașteptat!… Pe dată!… Nu putea crede ce îi zic!

*

De-atunci… Sper, nu e de mirare… în felul meu, tot… Tot plivesc

Că nu mai vreau, în vaza aceea, de aș avea-o… O buruiană pripășită să hrănesc.

Buchetul vieții mele-i timp… cu-o adiere proaspătă să-l răsplătesc

Căci are numai flori curate… Care nu știu ce-i putregaiul omenesc!

*

Știu!… O bubă purulentă am atins când buruiana a-mproșcat otrava sa

Despre care și învățații poate au știut… fără să știe… că n-o pot vindeca

Căci… De ar fi fost altfel… Ceva s-ar fi desprins

Și-atunci, în rana nouă… chiar carnea sănătoasă răul l-ar fi învins!

*

Și astăzi văd că vine timpul… când multe am mai înțeles…

Să mă gândesc… Îmi fac o vază?… Sau florile, ca pân’ acum, le las pe șes?

Le las pe pajiște să crească?… Sau, în grădină?… Ori, balcon…

Că mi-e aproape… Să privească!… Al vieții sens, azi, nu mai e afon!

*

… De ce mi-aș pune florile-ntr-o vază?… Ca mâine să le văd doar veștejind

Și, numai pentru două zile, poate… lumina să o dea-ntr-o cameră murind?

De ce le-aș frânge?… Rădăcina nu le-aș batjocori crezând că ele totuși mai trăiesc?

De ce să plângă una după altă?… Nu cred!… Nu cred că poate fi firesc!

*

Iar buruiana ce-am plivit… Departe!… Fără hrană o voi arunca!

Doar știu!… Dacă nu ești atent… chiar și pe stâncă, iar se va-ntrema…

Știu și că norii iarăși mă vor mai cauta… Cerul l-or mai acoperi

Dar și că numai ploaia o vor da… Ca florile să-mi înflorească-aci!

*

4 septembrie 2012 la 09:08

pe KAMIKAZE

Unde societății românești îi poți face și mai după plac raze!

… Ce-ți trebuiesc fraze…?

Numai să-ți amintești cum flatulează loaze???

… Morții să-i trezești c-o toacă

Dacă-i învățată să tot tacă și să zacă pe coadă ca o vacă !?!

*

5 iunie 2012 la 08:58  – 27 iunie 2012 – 2 august 2017 

Chirie contra sex. Există! 

Și cu

Balada cacatului de inginer lustruit

Pentru că

Și-n revistă

Doar ei știu de ce-s pe pistă!

*









________

*

… Nu este Viața… o Carte?

Nu sânt florile ce le semănăm… Fluturi?

… Nu sânt ele făpturile acelea gingașe… Născute ca să te bucuri?

Nu sânt ele Viața… Ce trebuie să o ocrotim… Prețuim?!…

… Și atunci… De ce… Viața altora să o batjocorim?

*



*

… Sper să nu te uimesc… Dacă așa gândesc!

… Nu crezi că „am un har, a le împleti”?

O-B S-M… Ce zici, despre ceea ce am făcut aci?

… Găsesc această poză…

Ca și pe-aceea ce pentru Suflete ciuntite mi-ai adus-o

Atât de expresivă!

…

Cred că nu-i de mirare… că așa gânduri se înfiripă…

*

*

12 august 2017

Cu Voia lui Dumnezeu

*