Poveștile de altădată mi-au fost și fir mi-au fost și spată…
Cu ele lumea mi-am țesut ca să nu-mi fie timp pierdut.
Mă cufundam ore în șir ca să sorb iar, ca din potir
Din binele care-n final învingea răul ca semnal…
*
Pe nesimțite, mai apoi, citeam poveștile cu doi
Unde se întâlnesc în casă doi melci care nu se mai lasă!
Urmau cu pașii lor cei mici, pe acea Alba, la pitici
Dezvăluind fără de șoapte că sânt ca și fructele coapte.
*
Ochii îți fură când sclipesc și știi că de nectar mustesc
De le-ai fura să-ți stea la sân, să aibă numai un stăpân
Desăvârșite fiind în toate… Nu stricăciuni de pomi scuipate
Ce-s răul care-i de învins pan’ măduva nu le-a cuprins!
*
7 pitici ne-o spun la masă despre cei 7 ani de-acasă
Prin care crește-orice pitic peste semeni de nimic
Încununând într-o poemă și Fecioria-n diademă
Și Alba, ce n-a fost săracă, prințesa lor e și-n baracă.
*
Ce-ar putea fi mai fără tină decât o fată fără vină?
Așa că, o găsește prințul și-o va trezi cum îi e simțul.
Și moartea pentru ea înfruntă, să-i fie soață după nuntă
Și vieții îi va fi pivotul… Că lui s-a dăruit cu totul!
*
Povestea Albei ca Zăpada ce mamei vitrege-i fu prada
Și despre cei 7 pitici s-a răspândit la toți cei mici…
Unii îi pricepură firul și ne mângâie ca zefirul
Dar alții și-au luat o coasă, s-omoare fata norocoasă!
*
De-ar fi fost Alba ghinionistă, sigur ar scrie ea-n revistă
Să se ducă atunci vestea cum s-ar putea sfârși povestea
… Țesută unei sărace fete de cel mai otrăvitor burete…
Crescut într-o cocioabă sumbră, să se retrag-apoi în umbră.
*
Căci eu cunosc, dintr-o pădure, un alt pitic cu o secure
Spurcat ca vrăjitoarea crudă care omoară fără trudă.
… Te caută pe la chindii că a citit ce prad-ai fi…
Și-apoi, știut te otrăvește… De nici un prinț nu te trezește!
*
Te-nghesuiește-ntr-un sicriu făr’ să te-omoare… Cum eu scriu
Și-ți bate cuie c-ai fost floare, să mearg-apoi ca să se-nsoare.
… Când în groapa lui te lasă, se lăfăiește la mireasă!
Nimeni nu știe de păcat… Cum viața el ți-a dezbrăcat!
*
Orice grădină ar trebui să aibă 8 PITICI!
… Ca SEMN că au trecut unii pe-aici…
*
Să spună, la flori fără tină, poveste-adusă la lumină
7 pitici ce pentru 7 ani de-acasă-mi stau măreți… Voinici
Și un Pitic ghebos!… Pentru un inginer scârbos!
*
*
*
Acum, i-aș pune-n acoladă trăsăturile-n grămadă
Celui de-al 8-lea Pitic, ce-ntr-adevăr… E Cel mai Mic!
Asta nu-nseamnă de statură… când mare se dădea din gură
Deci, ca să fie evident… Să-l onorați c-un monument!
*
Așa, cam de juma de metru, pe-o scenă și cu diametru
C-avea o predilecție… Se tot bomba ca dup-o lecție
Ce n-a-nțeles-o niciodat’, dar spori sufla-n sistem codat
Redefinind așa frumosul, de fața-i este ca și dosul!
*
Ca să fiu clară de la cap:… Piticul ăsta e bătut în cap!
Și de-i bătrân nu are barbă, da-i lustruit să-l vadă și o oarbă
Și ca să-i fie îndeajuns, are chelie și nasul mare-i stă sub o tichie
Că-n pălărie stă înfipt!… Să spună cum buretele s-a fript!
*
Dar, ca să fie și mai arătos, dați-i pantalonii-n jos
Și, poate-l puneți într-o nișă… Că ăst Pitic pe el se pișă!
Puteți să-i spuneți, poate, PIPI… Dar și mai potrivit e bibi
Ins-ați cinsti pe-acest buleandru de i-ați zice alexandru…
*
În numele meu… Maria… Ca să îmi purtați solia!
*
Ați auzit că și piticii se aruncă?
Poate-l luați numai pe alexandru?
… Nu că ar fi poruncă…
Dar se va spune-așa odată de cel ce-a pângărit o pruncă!
…
Ciuperca otrărvită ce din senin te cată
Te calcă în picioare că te-a avut ca fată!
Un laș ce dâra-și poartă!
… Și ea…
Nici vie, dar nici moartă!
*
Să n-azvârlim Piticul ăsta ca să scăpăm de-o pată…
Că moare-azi-mâine și-are FAȚA încă nescuipată!?!
Și poate-i îndesați, din când în când, iar fesul
Că o tânji săracu’ dacă-l frecai ca nessul… Și îi ajunge târnafesul…
*
Dar și mai bine-ar fi să îl mai apăsați pe gheb…
Că de acolo i se trage… de le-njgheb!
*
În ai lui 7 ani de-acasă, doar borșu’ l-a văzut pe masă
Și, crescut în întuneric… Buretele orbit, coleric
Își zise că-i dădeau brăguță și că-i de-ajuns s-aib-o drăguță.
Cănd ‘l-întăreau ca cu viagra, de-nfierbântat umbla cu țagra
În loc de scăunel la cap visa chelie pentr-un hap!
*
… Cică, tânjea că eram fragă, s-adune-apoi urzicaneagră
Crezând că dacă-l lua metresa, belea doar crapul nu și-adresa
Că s-o ascunde ca guzganul… De nu-l găsesc să îi stric planul!
*
Ăsta-i PITICUL de-aruncat ce mă-ncântă să-i urc în pat
Și dacă de bărbat ‘i-e chipul, îi înlesnește doar tertipul!
Ca să mă înțelegeți bine…
În afară de PASTILE… Când CURVA-i dădea vitamine
Să nu-i fie cumva RUȘINE
Ce credeți că știe despre mine?
R:
–––––- Că-mi Ară†ă De Unde Vine! –––––-
*
OAMENI CA ŞOBOLANI 
Comentarii recente