Tag Archives: omul

Din filele mele imbibate in al mortii sarcastic parfum…

18 nov.
     „cand-nu-poti-discerne-raul-inchistat-gata-sa-plesneasca-moartea-vine-zambind
*
Cand nu poti discerne raul inchistat, gata sa plesneasca, Moartea vine zambind!

 

Sant atatea Suflete ciuntite! pe lume, „iubite“…
Dar ce-ar putea sa-ti zica tie povestea ce ti-o spun?
Pe catafalc imi stau marturie ranile naclaite
Cum jigodii in Omenie?… se-ntrec, pana latul iti pun!
 
 
 
Stapan al jocului macabru scaldat in ironie
Bufonul… care traieste dupa bolnavele lui legi
Si Viata merge mai departe! cand semanasi agonie
Cand te demasc… Doar nu astept sa ma-ntelegi!?
 
 
 
Din filele mele de Timpul… neuitarii doar prafuite
Imbibate in al mortii sarcastic parfum
Imi datoram sa-ti las faptele pe curat oranduite
Pana cand Trenul vietii se va opri odata din drum!
 
 
 
Cui vei intinde mana… cum sa-i citesti obrazul
Si despre creatura care m-a cautat ce sa iti spun
Cand, de lehamite, pana si Ursitoarea… iti cerne ucazul
Cu M1Orița ce-ti rade lacul penelor de paun?
 
 
 
 Ca Nu-i om acela! ce in pacat poate creste…
Curatenia pandindu-mi, ajungandu-si ca dobitoc
Care asa cum din nimic apare, o si tuleste…
Umilitor Pana la oase! in al minciunii desavarsit joc!
 
 
 
Cand in suflet de fata… Dumnezeu m-a sfintit
Capul sa-mi ridic si sa nu cad, Pangaritor de Dalb
Cand Timpul vietii noastre vrea cade-n asfintit
Cercul cununii frang Pentr-un scalp, azi, alb.
 
 
 
Oglinda ti-am adus cand drumul imi deschise…
Cuvant tesand din Praful scuipat pe viata si noroc
Pe lume nu-i… Blestem si Dumnezeu isi zise…
Cand visele s-au naruit… , nu le cladesti la loc!
 
 
 
Cu mana pacatoaselor ce mi-au adus Strainul
Doar patru zile imi lasasi pan’ m-ai pus la mezat
Tu nici n-ai vrut sa ma cunosti! sfidand destinul
Si curvei zilelor focoase m-ai dus la tipizat!
 
 
 
Femeie sa te nasti nu-nseamna ca-ti porti streangul
Cand Omul smecher ticalosia-si brodeaza la rever?
Mai bine pregatita fii ca-n cruce-ti va fi leacul
Cand mana iti va cere un asa cavaler!
  
 
 
Pangarita nici nu ma mai cata si cica are inima buna
 Cand dupa 4 zile-l caut si nici De ce? nu vru sa-mi spuna!
Lung imi mai fu drumul, Doamne, si cat de departe-i zarea
 Dar ma cautasi in Vis… Sa-mi spui ca-mi stii disperarea!
 
 
 
Dupa atatia ani… de pribegie cuvintele-mi adun
Cand Cheia! mi-e zalogul sa trec peste rascruce.
Te cata azi femeia implinita, dar ce nume sa-ti pun…
C-am dat cartile pe fata! Ma recunosti sub cruce?
 
     
 
C-o sa ai si copii… Nu ti-au spus… La ma-ta acasa?
Pe-altarul cuviosiei voastre n-au zis ce-i un suflet pierdut?
Ca Viata nu este doar… o secunda cand asta m-apasa?…
Ca Unde minciuna graita a inceput, Sarpe!, sta Zis si facut!?
 
 
 
Azi… Bate bine toba… Pentru fiica-ta!
Sau ce-ncolti sub mantia onoarei tale „preacrestine
Cand Randuri din strainatate ma ridica impotriva ta
Si Dumnezeu iti striga:… Ce ai facut cu mine?!?
 
 
 
Pacat ca te-am cunoscut!… Ce mai neom, „iubite“…
Si daca Zadarnicie semanasi, te-o implini acum
Cu filele mele de Timpul… neuitarii doar prafuite
Imbibate in al mortii sarcastic parfum!
 
 
 
 

Doamne
,
Uită-te la mine și nu uita că NU EȘTI GATA
Când scrisul mi l-ai curs prin vine
Dac-am murit fiindcă-s TOT FATA

Că au trecut doar 10 zile de când Mi le-ai pus în bloguri
Și transcriu
a 50-a poezie
și mai sânt și alte articole ce le-oi pune-n alte stoguri!

Doamne
,
Dă-i la VITĂ droguri și din BANII mei s-aprinzi
Până la CER
FOCUL ACELA
Sau
Să mi-i atârni de grinzi
Cum măsuram eu doar pironu cum eram și mai murinda
de care n-ai vrut să atârn
Fiindcă știi că-ți iau merinda
iar banii mei și-i cară-n târn
scârbosu ăsta tembel
De n-ai putut uita nici TU de el!

Doamne
,
Știu că nu mă vinzi!

MÂINILE
ca la Malul Mării-n VIS, să-nțeleg că TU mă prinzi
Înc-o dată să-mi întinzi
SAU
Ca-n NOAPTEA când, din pat m-ai luat, să-i cat de frate
vitregului ăstuia-ascuns, dat după 7 ani pe spate
Dacă n-a avut cămin!… Dacă n-a avut părinți!
Ca să-i dea o educație!… Să nu vărs eu lacrimi fierbinți!

Ca în NOAPTEA când mi-ai zis că E MORT! Că DE-AIA scriu!
L-au tras și pe el pe pulă și mă cheamă din SICRIU
Că DOAR EU GÂNDEAM să-i viu
Prin ABSURD și prin PUSTIU!

DOAMNE, CRED!

Știu că NU MINȚI
Dacă-n RÂND așa „m-alinți“!
Dă-le la curvari… În dinți!
Fă-li-i praf cu-atâți arginți!

Scoate-mi-i de tot din minți
,
Pentru OAMENII CUMINȚI
Ce mi-i gândiși să-mi fie Sfinți!

 
 
 
De-ar bate clopotul, zadarniciei sa-i puie alta fata!
Cazand cortina, sece veninul marsavului tau joc…
Tu, Juda cersetor venit sa imi impui ca o Paiata
Ce te-ai pretins, sa-mi terfelesti si bruma de noroc!
 
 
 
Sa nu mai curg cu hidra!… Macar o dimineata…
Astept!… Procesul pangaritorului sa aib-odat’ recurs!
Sa-mi apartina mie macar umbra de viata…
Cand randurile toate Prin vene mi s-au scurs!
 
 
 
Pan’ Drumul vietii in scrum mi s-o-nfunda
Ca sa nu ma mai framant!… Si numele sa-ti vie!
S-arunc povara cand voi sta la groapa ta
Ca Isus, cu baratele deschise, iarasi ma mangaie!
 
 
 
Ce perfect joc Daca stau la poarta si nu zic nimica“!…
Sa nu-i fi scris Isus Diploma ta de barbat unei mioare?
 Si Florile vietii tale, handralau care-ti cinstisi clica
Nu-s si la hazna complicii cand te judeca In lumea mare!?
 
  
 
Ce mai imbogatire sufleteasca!
Sa zici tata cu constiinta ca sub SCARBA ASTA viermii roiesc!
… Sa stii c-ai deschis ochii si-n murdarie te scalda pe data…
Mai bine orfana mi-as fi dorit sa fiu!
Sa nu trebuiasca sufletul sa mi-l schilodesc…
Sa ajung tot aici… Sa ma spovedesc, vreodata!
 
 
 

https://oamenicasobolani.files.wordpress.com/2018/01/marlanu-ca-sobolanu-bine-c-ai-dat-doamne-banu-c-altfel-cum-sa-si-urce-anu-poate-cu-inca-un-dric-pentru-ce-nu-pot-sa-zic-ce-mi-facu-acest-nimic.jpg
*

 
 
 
Si ce va dainui pe crucea ta, barbat cu carti masluite…
Nu tot Minciuna va trambita sa-ti onoreze-obrazul?
… Ca doara n-o sa spuneti despre Suflete ciuntite!
Cum ma-ngropasi cu „Te iubesc, Maria!“ cu necazul?!?
 
 
 
Dar azi… Nu este Viata mai mult decat a fost, „iubite“?
… Cand te-mplini impertinenta faptei fara de demnitate!?!
La cruce, hai, mai trageti o ultima teapa puritatii terfelite!
Marsaviei cante-i si Clopot chemat la ceas de pietate!
*

Din filele mele de Timpul… neuitarii doar prafuite, Imbibate in al mortii sarcastic parfum

*

Wie soll ein Mensch das ertragen – Philipp Poisel

*

*

Wie soll ein Mensch so viel Kitsch ertragen

Wenn ich zwischen Himmel und Erde, im Tode erhoffe meine Ruhe und Glück?

Was für ein Sinnentrug mir bleibt nur am Tage

Wenn ich aufwache und schaue in die Wahrheit zurück!

*

Cand un borfas am de-ntrebat…

Cui sa-i spun sa-mi stea in fata?

Doar cu De ce? l-am deranjat!

…  Sperand c-asa as fi uitat…

Si imi lasa numai greata!

*

Si-n ochii cui sa fi catat cand mi se dovedi ca-i carpa…

Ce dintr-o tampa a iesit sa intre-n urmatoarea tampa?

Si asta isi zice barbat?

Pai, nu?… De ce nu oi fi vomitat?

… Macar asa sa ma fi usurat!

*

De nu mi-ar fi rostit… Doamne… numele vreodat’!

inima neagra-n rascruce care m-ascunde sub cruce stiind ca dragostea curata o stiu doar eu ca mai sant fata ca sa ma lase cu o pata... inima, fii blestemata!...

*

Suflet de copil pierdut

12 ian.

baby-hand011111 

Nevinovat e pruncul!… Miroase-a viata noua
Si-n bratele de mama, oglinda-si vede-n roua.
La sanul ei fu pus, candoarea-i s-o priceapa
S-adune-ntelepciune, cum laptele-i l-adapa.
 
 
 
Nu-i fu incredintat, la fel sa si-l priveasca
Si cand s-or desparti, ca clipa s-o slaveasca?
Dar darul dat in seama unui neprevazator
C-un suflet de copil pierdut il va face dator.
 
 
 
Dar asta este omul, deseori… Doar un risipitor!
Un hraparet aici si cerului, un vesnic cersetor
Scuipand in urma mana si pentru darul ei sfintit
Cand fierbintea lui ruga, pruncul i l-a sortit.
 
 
 
Cainta?… Doar un teatru in lacasuri cinstite
Cand ziduri si icoane mereu sant proslavite
Doar ca sa lase-n urma pacatele ce-a strans
Cand se reduce numai la o fiinta de deplans.
 
 
 
De ce-o uita el taina ce viata i-a-nchegat
Cand mai presus de toate, dragoste a strigat
Si-n suflet de copil curat, uita uda, la haturi
Floarea lui cea dalba, cu intelepte sfaturi?
 
 
 
Dar eu, copilul meu… Cum sa ma fi uitat
Uitandu-te pe tine si clipa-n care asa m-ai imbatat
Cand lacrimi navalira, nestavilit, in mine
Coplesita de neinchipuita candoare ce-i in tine!?
 
  
 
O, mama, de-ai pricepe ca laptele iti curge
Nu pruncul sa ti-l saturi, c-apoi sa curga sange
De parca devenisi fantana mocirloasa, deodata
Unde un strain, zadarnic, un strop de apa cata!
 
 
 
Dar cum sa te ajunga… Sa-ti puna o pecete
Sufletul pierdut, satul… Insa uscat de sete
Pe care-l lasi, in lume, cu a ta binecuvantare
Fara sa fi aflat ca omenia e lucrul cel mai mare?!
 
 
 
Si nu gandesti, tu, mama, cu inima ta moarta
Ca undeva, o alta femeie copilul ei isi poarta?
Dar cand al tau vlastar schilod doboara un inger
Fii sigura ca sub pacat… Ti-e parjolit de fulger!
 
 
 
Dara tu, Dumnezeu… Cum de le lasi oglinda
Cand harul generozitatii nu le atinge tinda?
Ca-n loc a creste-n omenie, uite cum s-au pierdut
Dar daca ii intrebi… Nu-si zic ca s-au vandut!
 
 
 
Insa eu Te simt si stiu… Cand timpul a venit
In dreptatea Ta, ne vei plati cu pretul cuvenit
Si-o sa ne intrebi de pruncul cu care ne-ai cercat
Pentru care Tu… Pe al tau ni l-ai sacrificat!
 
 
 
Nevinovat e pruncul!… Miroase-a viata noua
Si-n bratele de mama, oglinda-si vede-n roua
Dar stearpa plodu-si tine cu gandul ca-l adapa
Cu marsavia scursa in sangele ce nu se face apa!
 
 
 
Si uite suflet macerat in a mume-sei cardasie
In impertinentul blazat, supurand vrajmasie!
Abjectul ce ma manji pentru ca eram curata
Ca alaturi sa-mi fie… Si mama ingropata!
 
 
 
Vei stii tu, matca de bastard, ce-nseamna asta, vreodata?
” Nu accept!” , a spus Dumnezeu, haita blestemata!
30 de ani iti dadu ragaz sa nu te simti numai intre picioare
Si boul tau sa invete ce-i aia O  N  O  A  R  E!
 
 
 
De-aia, mama ce pruncu-ti scaldasi in pacat
Ca n-ai vrut sa ti-l vezi ca barbat cinstit, educat
Uite cum, la capul mezinului, oglinda ti-a pus!
Si-ntelesesi, fa?… Pe care prunc i-ai rapus? 
 
 
*
Dar ce-o sa-ti zici, tu, muma, ce fusi doar o vaca
Cand bou-ti iesise, in lume, pe Splai
… Doar ca taur comunal sa se-ntreaca?
Ce-i viata asta?… Nu-i doar un nimic?
Dar pe craci inverzite, mereu imi cantasi, pasarica cu tic! 
Si ce-i soarta lumii, ce si pe umerii mei a fost pusa
Cand papusoi mi-am dorit, ca asa sa-mi fie contributia adusa?
… Apa trece si maine vin altii… Tot ca noi, la furat!
Important este ca avuram, nu doar la ignat, de taiat!“
 
Si carui porc, muma vitrega, soricul in sare i-ai pus
Ca doar nu vrei sa cred ca boului, in ochi, ceva i-ai fi spus?
 
Dar cum fu cand pe porcul tau cel mare, ce se placu belit
Nici de arvuna nu si l-a dorit
Pana nu are jegul, de mine, racait
… Si ca sa-ti vezi coiosul ce oua mari mai are
Cand v-o chema sa-i puneti lumanare?
 
Si l-ai privit, fa… Sau n-ai avut in care fat(z)a
… Si v-ati zgariat in gheatza?
Acuma, fute-ti-va muma… Ca de dimineata!
… Fut-o-n cur, de viata!
 
… NU NUMAI LA ALTII… 
S-a ales doar praful
… De trecu saracul
Vanturandu-si sacul
… Lasand numai jaful!
S-aleaga si muma
Ce-si crescu doar Ciuma
Cand mai sorteaza carnatii
Ca azi, nu mai are obligatii!
… Si asta fu si cu fratii!
… Iar „Nu accept!”… corect formulat
Mai bine nu putea sa sune!
… Ce zici, bou umflat?
*

Romanie, draga… 

… Asa te dadura toparlanii gata!
Pentru scoala ta
… Asta le fu rasplata!
De-aia nu scapi de belele
Ca te-au napadit lichele
Domni cacati, dar lustruiti
… De mamuca futuliti
Ce iti stau protap, pe scena
Cica-s rasa indigena…
Ca sa isi zica si bibi-Libidinos
Ca merita sa roada si la os!
*
Asta care asa se placu sa il faca muma
Un porc lustruit de jegos!
Sa te caci pe el, pana s-o revedea turma
Si pe fata… Dar mai degraba, pe dos!

*

Concluzie pentru acest HANDRALAU?
Unde s-a cacat ma-sa… Ma cac si eu!
Clar, PIPI?… Pe sufletul tau!
 
Si asa n-ai habar de nimic, CIUCALAU
… Asteapta sa mai sugi ceva!
 
Doar este EVUL
 
… acelora din tagma ta!
 
 
Ciuma neagra trece secerand
Si doar cine cu coatele da apuca loc in primul rand
De-aia sta… AICI… si PROSTUL asta clopotand!
 
 

Ce mai ELITA!

… De-a dreptul BELITA!

Te salut generatie ce tara ti-o lasi parjolita!

 
 
*
lansare-candidati-fetesti-2-81
 
*
De-aia s-a papat pasatul
Ca trece-un hot si vine altul
Mai coios, mai rabiat
Pan’ de tot te-au despuiat!
Mai asteapta pana maine
Sa vezi numai, ce mai paine
Nepotii tai or sa coaca
Si-n ce lume-or sa petreaca!?
*
… Saraca mama, beteaga
Ce nu are mintea-ntreaga
Cand a stat la monta doar
Fara sa aiba habar
De ce ea, fiind femeie
A primit a vietii cheie
Si gunoi acasa creste
Iar neamul se risipeste!
*
Asta este cu raiul romanesc
Si sa nu aud, ca doar tiganii la el ciugulesc!
De unde mai bine sa invete
Si de ce ar face fetze-fetze?
 
**

Marsavia speciei mele

31 iul.

hundtreuer

 
 
Iarasi voi rascoli-n povestea
Cum ca omul… Cainele l-ar fi domesticit!
Dar daca este vreunul care… De om n-a fost dezamagit
Poate sa treaca mai departe… Caci timpul nu i-o fi sosit!
 
 
Iar cei ce altfel au patit-o, sper ca dreptatii soli i-or fi!?
Si poate cateva cuvinte… Adevarate le-or gasi…
 
 
Caci eu petrec, de ani de zile… Legata ca de-al meu copil
Mai mult timp langa un caine… Venit in viata mea… tiptil.
Apoi, asa a vrut destinul, cu el sa ma-ntovarasesc
Si nu pot sa-i multumesc vietii… Cand bogatia-i i-o primesc!
 
 
Azi, ma-nsoteste ca un caine… Si asta cum am priceput!
Nu sta decat lipit de mine!… Lipit!… Si nu e spus prea mult!
Sau credeti ca daca cumva… i se pare ca mai dorm
Cand imi racaie la usa… Vrea s-arate ca-i un domn?
 
 
Nici nu-l cunosteam prea bine… ca-l aducea fiul meu
Pentru ore numarate… Pan’ pleca de capul sau…
 
 
Si el cum m-a mai citit!… Si cum ma mai cauta!
Eu imi ascundeam tristetea… Insa el ma intreba!
Si asa am invatat… Sa-nteleg ce vrea sa-mi spuna
Nici nu fredonez ceva… Ca ma cauta… Ca-i suna…
Ca si-n zilele acelea… Cand mi se aseaza-n fata
Ma priveste intreband… “Chiar asa, de dimineata?”…
Tot mereu ma-ntreb si eu… Ce-o fi vrut destinul, oare?
Sa ne intalnim asa… Sau raspunde la-ntrebare?
 
 
Caci, ma-ntreb… Ce-ar fi putut… Omul… lui ca sa ii spuna?
Despre adanci prietenii?!… Devotament!?… Si o incredere nebuna?!
Si cine este dobitoc… Mai dobitoc ca multe cele?!
Cand azi, cu ajutorul lui, scrutez si marsavia speciei mele?
 
 
Cand omului, nici secole nu i-au ajuns
Sa-nvete de la caine ce n-a spus!
Dar vorba… Lui nu-i este necesara…
Ca sa exprime ce din suflet ii coboara!
 *
 
 
 

A-L-( F)-A… Si numai atat?

20 apr.

images12

 

Deunazi, trecand prin parc, unde-s neincetat doar gand si intrebare
Privii in trecere femeia, ce de pe drumul ei m-a salutat.
Si dintr-o data m-am surprins ca fugitiv o studiam intr-un fel care
Neobisnuit mi se parea… Vazand numai fiinta din lutul incarnat.
 
 
Iar linistea, de i-as mai putea asa zice, dintr-o data s-a risipit
Cautand iarasi dupa raspunsul pe care l-as afla pana am adormit.
Caci as dori sa stiu… De ce cu lutul cineva parca doar s-a jucat?
Lamurindu-mi nedumerirea… De ce omul a ramas un neterminat?
 
 
Caci viata i-a dat… Dar inauntru, pentru omenie, prea putine i-a pus!
… Sau numai numindu-si papusa… om, a crezut ca ar fi de ajuns?
Ori si-o fi zis ca omul cugetand, singur ar trebui apoi din el ceva face
Dovedind recunostinta, ca el fuse alesul lui din prea multele dobitoace?
 
 
Stiu!… Amestecand cu apa lutul, i-ai daruit deja ceva din viata ta
Sa-l modelezi, mai mult din tine-i lasi, pana in fine forma ii vei da.
Dar eu nu as fi inceput da contur cojii inselatoare si-apoi a netezi
Ca omul, cu lacomul lui ochi, pe forme sa alunece si-n rest un gol a fi!
 
 
Sau poate cand a inceput plamada si timpul era de-abia la inceput
In graba faptei, ce-ar fi desavarsit-o altfel… Mesterul, de foc, nu a stiut?
Nu a stiut ca lutul, ca sa te poti pe el baza ar trebui candva sa-l arzi?
De-aceea aerul, ce-l umple doar, destainuie adesea ce este omul azi?
 
 
Sigur ca si-a dorit, cand cu marinimie raiul sub picioare i l-a asternut
Ca patrunzandu-i sensul invataturii, cu ctitoria sa, omul sa il fi intrecut!
Dar nu lucrurile moarte sa le fi ctitorit… Ce vieti si vlaga pamantului secara
… Omul, in sufletu-i avea de modelat!… Sa nu devina doar o creatura goala!
 
 
Iar de mai gandesc… Nu oare, cand cu atata dragoste l-a zamislit
I-o fi gandit chiar nemurirea, daca in drumul lui omul s-ar fi desavarsit?
Dar daca altfel te-ai format… Sa fii nemuritor, doar ca amarul anilor sa fi trait
… Cand sufletul curat ti l-a hulit acela… Ce numai putregaiul a mai ingaduit?
 *