Haide, fată!

*

Bate vântul ca să spună

Despre o lume păgână

Care-n ea doar m-a târât… Făr’ să mă fi cunoscut!

… Și o groapă mi-a făcut!

*

Bate vântul!… Ca și gândul!

Care-n suflet îmi vuiește

Și povestea mi-o stârnește

Cum pe șarpe am călcat!

… Copil cu suflet curat…

Rămas tot nealintat!

*

Căci mormântul mă apasă!

… Strigoiul tot nu mă lasă…

Dar, poate-n ziua când orbind

Banii nu-i vede sclipind?

… Sau în ziua când surzind

Nu-i mai aude foșnind?

*

… Poate-așa m-oi liniști

Că atunci se va privi

Și-n suflet se va citi?

Ca să știe… Pe pământ

Ca șarpe… Viața mi-a frânt!

… Ca să pot trăi și eu

Când mă rog la Dumnezeu!

*

Coroniță de flori vii dăruită tocmai mie

Împletită la un voal… Ca un basm ziua să-mi fie

Când nici nu mă așteptam… Să fiu așa răsfățată

Chiar dacă în noua viață… Mă miram c-am fost luată!

*

Nu credeam de-așa noroc… Unde pașii m-au purtat

După ce cunoscui morții ce cu ei m-au îngropat!

Dar minuni se-ntâmplă, uite!… Viața tot nu m-a uitat

Și-l găsii pe-acela care… Mă rugă să-mi fie bărbat!

*

Haide, fată!… Fruntea sus!… Uită răul ce te-apasă

Ce sub zâmbet îl ascunzi… Chiar dacă vei fi mireasă!

Că nici rochie să ai… Ca albă floare… N-ai vrut!

Căci ți-ai zis că nu se face!… După ce ai petrecut!

Însă mama ți-a strigat:

“Nu-ți strica ziua-nsemnată!

Chiar dacă ți s-a-ntâmplat… Pentru o lepră nespălată!

Tu rămâi aceeași fată!”

*

Haide, fată!… Ieși la poartă, căci alaiul ți-a venit

Să te însoțească mâine, pe drumul ce l-ai dorit!

Hai să vezi… Cum se-ntâlnesc oamenii de omenie

Când români și sași, de-odată, umplu casa… Să se știe!

*

Nu contează națiune!

… Firul inimii o spune!

Căci vorbesc… De parcă nu tocmai s-ar fi cunoscut

Și apoi, în satul tot, vor spune ce-au petrecut.

Că au fost la nunta ta

… Serbată la Vlad Dracul… În casa sa!

Dar și că au cunoscut

Oameni cum n-au mai văzut

Pentru că acolo este…

Omenie!… Nu poveste!

*

Haide, uite… C-au venit să te vadă îmbrăcată

Dar, cum vrei să fii fardată

Mirele iese-n fereastră… Să mai spună câte-o poantă.

Și-om urca apoi, agal’…

La Biserica din Deal

Und’ s-o face legătura… Spre a nu se destrăma!

Când doi oameni dau cuvântul… Iar tu spui primul tău: Ja!

*

Iar apoi, o să petrecem… Și doar sârbe vom juca!

Numai hore românești… Căci doar este nunta ta!

… Iar vecinii ce n-au fost martorii acelei zile

Or să vină să te vadă când veniți acasă, mâine!

*

Fiindcă socrul ți-a umplut geanta cu diapozitive

Și cu poze… Să-ți ajungă!

… Nu ca morții din relicve!

*

https://oamenicasobolani.files.wordpress.com/2017/12/maria-1982-mai.jpg

*

 

*

Bate vântul ca să spună

Despre o lume păgână

Care nu m-a cunoscut

Dar o groapă mi-a făcut!

*

Bate vântul!… Ca și gândul!

Care-n suflet îmi vuiește

Și povestea mi-o stârnește

Cum pe șarpe am călcat!

… Copil cu suflet curat…

Rămas tot nealintat!

*

Căci mormântul mă apasă!

… Strigoiul tot nu mă lasă…

Dar, poate-n ziua când orbind

Banii nu-i vede sclipind?

… Sau în ziua când surzind

Nu-i mai aude foșnind?

*

… Poate-așa m-oi liniști

Că atunci se va privi

Și-n suflet se va citi?

Ca să știe… Pe pământ

Ca șarpe… Viața mi-a frânt!

… Ca să pot trăi și eu

Când mă rog la Dumnezeu!

*

Celui care a mințit c-a iubit

Și sufletul curat mi l-a batjocorit

Fă-i, Doamne!… Fă-i inima de piatră!

Iubirea adevărată …

Să n-o cunoască vreodată!

*

 

 

 *