Cat este de adevarat si trist deopotriva:
… Femeie sa te nasti, c-o singura alternativa!
Printre iluzii sa te ridici catre lumina
Si-apoi, sa recunosti ca doar caderea ti-e deplina!… C-ai ars ca sa servesti numai ca rampa
Pentru un oarecare, desavarsit la facut trampa
Ce regulile iti impuse, fara ca sa iei seama
S-ajungi sa recunosti ca ti-a rapit, chiar si de moarte, teama!Si-atunci… La ce-o fi buna, ma intreb… A dracului iubire?
… Numai asa… Ca sa iti iesi din fire?
Ca cerul sa-ti ramana-ntunecat din zori
… Cand porti in tine astfel de “comori”?N-ar fi mai bine sa nu vezi timpul in culori?
… Sa nu primesti vreodata mincinoase flori!?
Singura sa traiesti!… Si singura sa mori
… Cand tot aici ajungi, adeseori!?!Cat este de adevarat si trist deopotriva
… Cand pun alternativa langa alternativaSi vad femeia cum e ademenita de barbat, in patPandindu-i viata… Sa i-o dea sah-mat!Ce demoni trebuie sa bantuiascaIn sufletul care pretinde-a fi fiinta omeneascaMarturisindu-si raul ce-l macina, far’ sa priceapaCa n-o sa-l curete cand fata-si spala-n apa!?Dar eu, femeie… Iti doresc sa te gaseasca
Cel care stie sa te pretuiasca!… Cel care saracia nu si-o ascunde-n sufletCa sa-i platesti tribut pana la ultimu-ti rasuflet!Cum sa fii slaba daca soarta asa te-a zamislit… Gandindu-te aceluia ce merita a fi iubitDaca, cu vorba-i dulce, un sarpe zdrobi ales lacat?De te-ar tara in cuibu-i… Stii tu mai greu pacat?Sa nu mai ai und’ sa te lasi sa cazi, s-apuci o cheie… Sa te-mplinesti prin dragoste curata doar, femeie!?Ce-ti poate darui cel care din ipocrizie ti s-a decupat… Cand puntea sufletelor fermecate ti-a surpat?De ti-ai citi in suflet… Cum i-ai fi ca aleasaCand, slaba-ntr-adevar, lasasi sa-i fii mireasa!?… Cand te-ar incolaci… N-ar bate timpu-n careVeni in cruciada… Sa-i zaci intr-o-nchisoare?… Poti tu sa-i pui coroana, uitand de cicatriceSi singura-nselandu-te, pe veci, sa-i fi coplice?Cand ti-a gandit mormantul, ca haul sa-l masori… Ce soare ti-ar mai rasari, sub pacura de nori?… Ai mai putea vreodata, in ochi sa il privestiFara ca gandul, dincolo de fata-i, sa-ti strige ca gresesti… Cand dragostea… Izvorul vietii dat tie ca norocAtat de ne-nsemnata-i fu, hulind-o-n murdar joc?Nu ne despart chiar lumi, cand cautasi metrese… Broscoi ce miselia, cu fir de aur, tesePovestea printului inchipuit, tocmai iesit din lac?… De n-am fi stat alaturea, la mal, sa-mi caut leac!… Si unde-ti sta puterea, cand asa m-ai ajuns?Cand, prin meandrele minciunii, in viata mi-ai patruns!?Cand lauriiravniti smulsesi… Asta numind virtute!?Si ce barbat gandesti c-ai fi, ajuns la senectute?Si, bine-ti sta, pe uzurpatu-ti tron, de timp uitatRege inchipuit, ce ca pe-un maruntis m-ai achitat!?Tu, care doar repulsia ce-n vine-mi curge poti culege… Care barbat-adevarat… Micimea-ti si-ar alege?**
… ☺☻… Alb și Negru!… Negru și Alb!... Pentru TOȚI e pe lume loc de ajuns!… Dar FAȚA să nu fie SPOITĂ!… CARACTERUL… Să nu fie ASCUNS!... ☻☺ …
°°° http://wp.me/P3ncwg-4AF °°°
Comentarii recente