Tag Archives: Marsavia speciei mele

Cu tine pleacă un Om Bun!

19 ian.

SHAKUR-18.01.2015-Si chiar de nu e educat, ca ma-sa-n strada l-a fatat-Cum astazi iar te-as intreba- Cum te-a educat maica-ta

Prieten bun ce mă cătași când sufletu-mi zăcea în scrum

Să îți citesc desăvârșirea!… Curaj să-mi fac pentru-acest drum

Ca să mă las de tin’ purtată și-n fața lumii să mă-ndemn

Să spun că port adânca pată a unui dobitoc nedemn!

*

Prieten bun ce mă-nsoțiși făr’ ca vreodat’ să-mi fi cerut

Mai mult decât să îmi fi treapta cu care urc cum El a vrut…

Doar m-ai cătat să înțeleg că-n tine s-a pierdut un om

Și că atât te voi avea pân-am să scriu despre neom!

*

Prieten bun… M-ai mângâiat pe suflet fără un cuvânt

Când am citit în tine-o carte despre ce oamenii nu sânt

De-am izbucnit din disperarea adâncului und’ m-a izbit

Puntea ce dat mi-e ca s-o leg și la lumină am răzbit!

*

Prieten drag, nu mă mai cați să îmi pui capul pe genunchi…

Poate-ai știut că vine vremea ce-mi ticăia iar în rărunchi?

Cum am gândit că îmi ești darul să mă-nsoțești ca să îți spun:

Îți mulțumesc, Prietene!… Cu tine pleacă un Om Bun!

*

SHAKUR

20†5.18.01

*

Shakur
http://wp.me/s3ncwg-shakur
*
Marsavia speciei mele
http://wp.me/p3ncwg-2oH
*
Cand suflet de copil…
http://wp.me/p3ncwg-27m
*
Pripasit…
http://wp.me/p3ncwg-23h
*
XXX – Shakur
http://wp.me/p3ncwg-hd
*
Invatatura lui Shakur despre Juda-metalurgul…
http://wp.me/p3ncwg-8w
*
An einem Wintertag
http://wp.me/p3ncfC-2E1
*
El vine din dragoste!“
http://wp.me/p3ncfC-2np
§
*
Imnul Sobolanului ce om nu a fost.
 °°° In alb si negru… Povestea unui PROST!°°°
http://wp.me/p3ncwg-269
*

Marsavia speciei mele

31 iul.

hundtreuer

 
 
Iarasi voi rascoli-n povestea
Cum ca omul… Cainele l-ar fi domesticit!
Dar daca este vreunul care… De om n-a fost dezamagit
Poate sa treaca mai departe… Caci timpul nu i-o fi sosit!
 
 
Iar cei ce altfel au patit-o, sper ca dreptatii soli i-or fi!?
Si poate cateva cuvinte… Adevarate le-or gasi…
 
 
Caci eu petrec, de ani de zile… Legata ca de-al meu copil
Mai mult timp langa un caine… Venit in viata mea… tiptil.
Apoi, asa a vrut destinul, cu el sa ma-ntovarasesc
Si nu pot sa-i multumesc vietii… Cand bogatia-i i-o primesc!
 
 
Azi, ma-nsoteste ca un caine… Si asta cum am priceput!
Nu sta decat lipit de mine!… Lipit!… Si nu e spus prea mult!
Sau credeti ca daca cumva… i se pare ca mai dorm
Cand imi racaie la usa… Vrea s-arate ca-i un domn?
 
 
Nici nu-l cunosteam prea bine… ca-l aducea fiul meu
Pentru ore numarate… Pan’ pleca de capul sau…
 
 
Si el cum m-a mai citit!… Si cum ma mai cauta!
Eu imi ascundeam tristetea… Insa el ma intreba!
Si asa am invatat… Sa-nteleg ce vrea sa-mi spuna
Nici nu fredonez ceva… Ca ma cauta… Ca-i suna…
Ca si-n zilele acelea… Cand mi se aseaza-n fata
Ma priveste intreband… “Chiar asa, de dimineata?”…
Tot mereu ma-ntreb si eu… Ce-o fi vrut destinul, oare?
Sa ne intalnim asa… Sau raspunde la-ntrebare?
 
 
Caci, ma-ntreb… Ce-ar fi putut… Omul… lui ca sa ii spuna?
Despre adanci prietenii?!… Devotament!?… Si o incredere nebuna?!
Si cine este dobitoc… Mai dobitoc ca multe cele?!
Cand azi, cu ajutorul lui, scrutez si marsavia speciei mele?
 
 
Cand omului, nici secole nu i-au ajuns
Sa-nvete de la caine ce n-a spus!
Dar vorba… Lui nu-i este necesara…
Ca sa exprime ce din suflet ii coboara!
 *