Tag Archives: inima

Dar timpul… te va cauta odat’!

18 sept.

images56

Sa nu ma cauti!… Sa nu vii!
… Sa nu-mi mai spui cuvinte goale!
Sa nu ma cauti!… Sa nu vii!
… Sa vezi ca inima ma doare!

Sa nu ma cauti!… Sa nu vii!
… Dezamagirea-n suflet… cum mi-a mai strigat…
In ziua cand ultima data… langa tine-am calcat.
… Sa nu ma cauti!… Sa nu vii!
Ca-ntr-o secund-am inteles
Prezenta-ti… Nu mai are sens!

De aceea… cand apoi m-ai cautat…
Nu am putut veni!…
… Caci inima atunci mi-am ascultat!
Sa nu ma cauti!… Sa nu vii!

De ce sa fi venit… cand totu-ai spus demult?
Nu ai simtit zadarnicia clipei… ce timpul a umplut?
Si ce ai mai fi vrut?… Credeai… Ma poti iarasi prosti?
Sa nu ma cauti!
… Sa nu ma cauti!… Sa nu vii!

Si de atunci o singura dat’ te-am mai vazut...
Ce rost?… Ce rost pentru mai mult ar fi avut?
… Caci n-ai sa stii nicicand… Ce mi-ai facut!
Nicicand nu ai sa stii cu-adevarat…
… Dar timpul… te va cauta odat’!

*

Ce-n inima… Intai si-a pus

26 aug.

1017633_533405586725910_530272212_n

Te uita… Cum adie vantul
Purtand frunzisul pomilor
Sa magaie in recviem pamantul
C-a mai trecut un an, in zbor.
*
Si uite!… Cum pluteste norul
Citind in el un ascuns dor
Si cand sa-l prinzi, ti se destrama
Caci totul este trecator!
*
Si ploaia ar putea sa-ti spuna
Cand uda trupul muritor
Si-ti spala fata de tarana
Ca urma-ti sterge-ntr-un izvor.
*
Citesti in anii plini de zgura
Stii c-au batut si vant si ploi
Iar norii… Ce pe-aici trecura
Te-au slefuit in sase foi.
*
Si totusi nu te-au biruit!
Si daca ti-ai vazut mormantul
Si i-ai strigat ca ai sa vii
Si ca-ti vei tine juramantul!
*
Chiar cocarjata de-ti e sira
Si coarda vietii sta sa crape
Tot mai intrebi… Care-i menirea?
A ta… Si a fiarei lincave… 
*
Ce-si zice ca isi face parte
Si cand satula e de azi
Dar nu vrea trece mai departe
Far’ sa te vada c-o sa cazi!
*
Clefaind isi linge apoi laba
Cu care-n brazda te-a tarat
Zicandu-si ca de om intreg ii este treaba
Din toate sa isi ia!… Fara a fi parat!
*
Tu vei gasi in darul sfant
O urma mica de putere
Sa te indrepti chiar de te-a frant
Asa dezvaluind a vietii mangaiere.
*
Sa intelegi ca ti s-a dat asa
Sa tragi acea povara care
Numai te-a inclinat candva
Sa cresti apoi… Mai drept!… Mai tare!
*
Sa recunosti ca si urgia
La fel in om se rasadeste
In unul incolteste-un fir firav
Ce-l lasa apoi, smerit, de izineste!
*
Iar altul, tot satul de azi
Dar nesatul dintotdeauna
O sa-si hraneasca buruiana… Ca sa cazi!
Ca sa se-aleaga de om bruma!
*
Si-n timp ce unul tot ridica
A vietii piatra ne-nclinat
Ca sa strabata al ei drumul
Caci asta-i este la om dat…
*
Un altul seamana… Ca-n vorba!
Dar uita roada ce-o va lua
Cand i se revarsa tolba
Si gol in urma-i va suna!
*
Asa-i a lumii lacomie!
Nici banul nu e mai presus!
Izvorul sta in marsavie
Ce-n inima… Intai si-a pus!

*

UmbraEtImago_Memento

*

Fluturele…

16 apr.

Fluturele...

*
 
Fluturaș imaculat… Alb ca neaua!
Ce-ai zburat… Zilele trecute-n drum?
Vei fi vrut ceva să-ți spun?
*
… Cum zburai în jurul meu
Trei-patru runde mereu…
Iar apoi, în al meu drum…
Iar zburai!… Ca un nebun!
Ce vroiai oare să-ți spun?
*
Câte ori ai repetat jocul tău nevinovat?…
Soarele înfierbântat poate-așa te-a bucurat?
Sau ai vrut să mă-nsoțești
Ca ceva să îmi grăiești?
Ai știut chiar ce gândesc?
Mi-ai spus să mă-nveselesc?
*
Ai știut ce-a hotărât sufletul meu amărât?…
Oi fi vrut să-mi spui să uit câte am mai petrecut
Că trecutu-i doar trecut?
Să nu mai fiu întristată… Ca voi izbuti odată?
Că inima-mi va învăța
… Altfel să vadă viața?
*
Nu știu dac-o fi așa!
Dacă mă voi bucura…
Însă am să mă străduiesc
Viața-mi cu alți ochi să o privesc
Și când nori iar mă-ncolțesc
La tine-am să mă gândesc
Și am să-mi imaginez cum cu tine iar vorbesc
… 
Fluturaș imaculat
 Alb ca neaua… Ce-ai zburat…

*

Dar va veni si ziua

14 apr.

what_a_storm_by_fusionx-d4flaw6

… Si cum mi-as mai dori… Sa nu mi se fi-ntamplat!…
Ca-n ziua blestemata… Cand Dumnezeu, doar pentru o clipa, m-a uitat…
Sau a vrut doar pe tine sa te puna la incercat?
A vrut sa se convinga… Ca ai sufletul spurcat?

… Caci cerul ce cumplit se mai intunecase
Si care-am presimtit: Era doar semn de sus!… Asa m-avertizase!
… N-a fost motiv destul… Sa uit cuvantu-mi ce ti-l dasem!
Si-asa… Fara sa stiu, m-am dat tie… Cu totul!
Si nici n-am banuit… C-asta-mi va fi sentinta!… Esafodul!

… Dar va veni si ziua… In care Dumnezeu de mine isi va aminti…
C-a fost sa fiu o floare!… Dar nicicand nu voi mai fi…
Nicicand nu voi mai fi!…
Si chiar de-ti este bine, Candva te-o pedepsi!
Pentru inima-mi care sub lespede tot e… Si nu va mai inflori!
… Nicicand… Nu va mai inflori!

Si-azi… Dupa 31 de-ani ti-am scris!
Sa-ti amintesc ce-ai fost… Si ce-ai promis.
Si chiar de-o fi sa iti platesc pentru ce-am zis,
Stiu!… Azi, nu mai traiesc intr-un rau vis!
Caci toate gandurile ce m-au chinuit
Doar inapoi ti le-am trimis… Nebanuit!
Asemeni tie, chiar!… Cand pentru jertfa m-ai gasit!
Ce bine e ca m-am decis…
Si inapoi ti-am dat ce n-a fost zis!
… Caci astazi, poate voi putea cumva porni…
Sa pot muri?… Sa pot trai?

… Dar ca sa pot trai, voi crede in destin…
Si ca mi sa-ntamplat, doar ca aici sa vin…

… Oricum… Aici sa vin!

Si chiar de si aici nu am avut noroc,
Astept doar ziua-n care, trecutu-mi va fi mort!

Si stiu!… Ultima-mi zi va fi marele-mi cumplit…
Stiind din cauza ta… Nici n-am trait!
Nu!… Eu nici nu am trait!

…Din ziua-n care doar te-am intalnit?

Sau numai din ziua cand curajul unui pas… Doar mi-a lipsit?
Si numai de-aia n-am avut aici noroc…
… Ca-n cartea vieti-mi… In acea zi… Paginile tot mi s-au ars pe foc?
Caci cum as crede altfel?… Cand doar imi amintesc
Cat noroc am avut, Doamne!… Pana-n ziua sa te cunosc…
… Nu pot!… Nu pot nici sa gandesc!

Sau poate… La norocu-mi nu ascult?
Oare i-oi cere vietii… chiar prea mult?
De cate ori nu ma intreb…
N-ar trebui in viata-mi, chiar mai mult sa cred?

Caci de in stanga… in dreapta, mai privesc,
Nu-i nimeni fericit… cum eu gandesc!
Si daca mai adanc totul ascult,
Chiar daca am putin… Da!… Cred ca am chiar mult mai mult!
… Nu-mi iau dezamagirea prea mult azi in prezent?
Oare, norocu-mi nici nu pot sa-mi cred?

Dar va veni si ziua… In care Dumnezeu de mine isi va aminti…
C-a fost sa fiu o floare!.. Dar nicicand nu voi mai fi…
Nicicand nu voi mai fi!…
Si chiar de-ti merge bine, Dumnezeu, candva, te-o pedepsi!
Pentru inima-mi care sub lespede tot e… Si nu va mai inflori!
… Nicicand!… Nicicand, nu va mai inflori!