Si n-o pot uita pe mama

Si in cinstea Folclorului Romanesc

Cand adesea, pe valuri, cu randul plutesc

Adaptez… Despre suflete rupte

Pentru cele ce-or bate, la hotarele vietii

Pe poteci nestiute!

 

 

Pacat ca Tonul… Inca nu face Muzica

Dar cine stie unde ajunge Ideea mea?

Poate o sa ne si auzim candva!

 

 

Si chiar de ma repet in sir

Dar prea gasii aici un fir

Ce tonului se potriveste!

Si as reda si mai pe romaneste!

*

Si n-o pot uita pe mama

 

Ma-ntreba aseara vantul: 

Cum imi este?… si… Ce fac?

Dar pe loc ma batu gandul:

Sa ii spun?… sau doar sa tac… 

Ca doar ce-o putea pricepe

Cand nu este viata lui?

… El nu e inchis in sine…

Si mereu umbla haihui!

 

 

Dar tu-nvata de la mine

 De te-o cauta pe tine

… Sa nu plangi asijderea:

„Inimioara… Draga mea!“

 

 

Si cum sa-nteleaga, oare

De ce-mi este frig in somn

… Si adesea, de frisoane…

Nici macar nu pot s-adorm? 

De m-ar lua vantul cu el…

Hat departe sa ma duca!

… Sa ma odihnesc nitel…

Da-napoi, sa nu m-aduca!

 

 

Dar tu-nvata de la mine:

Lumea rea nu-ti face-un bine!

… Sa nu-ti spui asijderea:

„Inimioara… Draga mea!“

 

 

… Ca o vreme, sa mai uit

Cum ca viata mi se cerne

Prin pustiu si prin absurd

… Caci mai mult, nu pot discerne 

Cand insfacata fui de gheara

Unei creaturi rapace

Ce nu gandi… De m-o izbi

… Cat rau imi poate face!

 

 

Si n-o pot uita pe mama

Ce din scutec purta teama

… Sa nu am o asa soarta

Dar hotul gasi o poarta!

 

 

Vantul poate intreba!

… Numai eu stiu ce-i in mine…

Dar, cand spre cer m-oi ridica…

Poate ca voi sti mai bine?! 

De ce-am mai vazut lumina

Cand cu capul plecat merg

… Purtand voalul sfasiat…

Si prin lumea mare-alerg?

 

 

Ca-mi lasa zadarnicia

Ca sa-mi umple vesnicia

Promisa in cuvant dat

Pana viata mi-a pradat!

 

 

Si-o tuli lasul… Cu-aleasa

Crezand ca-i voi uita casa

Unde-ntari legamantul

Ca-mi era deschis mormantul!

*

*