Tag Archives: groapa

Pana la oase!

13 iul.

images

Sa tragem… In fine!… la groapa omenia
Daca este a ipocritului ajunsa jucaria
De a ma trage pe sfoara… Pana la oase!
In al lui vartej… Sub lozinci fariseice… Mincinoase!
 
 
 
Caci, apoi, el mai departe va trece
Cand nu al meu timp il va petrece!
Rece se va aseza la a vietii masa
Caci, de a mea… Desigur ca nu ii pasa!
 
 
 
M-a rasadit numai… Intr-o gradina pagana
Prea scump fiindu-i raspunsul cerut sa mi-l spuna!
Ieftine-i fura injurii, corbii strigandu-si, cerul sa imi smoleasca
 Ca nici macar ploaia sa imi mai priasca!
 
 
 
Abatuta intelesei ca treaza doar moartea m-a tinut
In ai carei ochi sa ma scald… De cate ori am vrut?
Dar, dintr-o scanteie… Din adancuri m-am  intremat
Ca-n ipocrit obraz minciuna si fapta sa-i vreau de instemat
 
 
 
Caci viata altuia nu este de furat, cand viata daruieste!
Dar viata nu ne iarta… Pe muteste…  Cum ni le ticluieste!
Caci, de ar fi stiut  procletul… Omenia mimata doar de falsele fatade
Invatatura poarta!… Dar, cand cortina cade!

*

Ce esti tu, femeie?

30 mai

first-they-ignore-you-then-you-win-gandhi                                                                                                                                                                             

Ce esti tu, Femeie… pe acest pamant…

Cand nici n-ai deschis bine ochii si insetati sant?

… Lacrimile sa-ti vada curgand!

Mandria sa iti terfeleasca!… De parc-ai fi ceva de rand…

*

Te pandesc din colturi pline de paienjenis…

Sa te schilodeasca… Si doar groapa or sa-ti sape… Pe furis!

… Apoi, or sa treaca cu bravura in parada mortuara

Semeti sa isi arate fata…  Adunaturii care-i inconjoara.

*

Ti-au pus pe umeri… Stalpii vietii a-i purta

Si tot nu vad in tine decat sclava… Ce spala murdaria altora!

… De cate ori cu viata ta platesti tribut?…

Iar zeitei frumusetii… Cu totul te-au vandut!

*

Candva, o vei afla din gura lumii… Ce toate le-a inteles

C-au cules totul de la tine… Si alta le da ghes!

… Atunci, urmeaza sulita… Si tot nu te-or ingropa!

Lasii trec iarasi in convoi… Aplauze sa ia!

*

… Apoi, copiii-ti mai raman sa iti mai multumeasca

Cand acoperisul lumii… Tu nu-l lasi, ca sa ii paleasca!

Si de privesti in urma si in tine… Cum doar mereu o faci

… Ce esti tu, Femeie… pe pamant… Cand numai taci?

*

Iar decazutii?… In obraz, te lasa tot pe tine sa-i privesti

Caci in cotloane, vor roi mereu… Pana tu, femeie, nu graiesti!

Insa cleiosul fir al mortii… Ce pentru tine si l-au depanat

O sa-ti sufoce viata… Pana pricepi ca in robie te-au bagat!

*

Si de nu intorci capul… Obrazului ce cu nerusinare si-l expun

Mereu ti-or demonstra ca asta ti-e destinul!… Si ti-e bun!

Sfideaza azi a umilintei gheara si spune lasilor dositi in ascunzis…

„Ingropati-va si mortii!… Ca si asta… O puteti face pe furis!”.