… Poezia?

 … Ce vrea sa fie poezia?…

O poza ce-ai cuprins-o-ntr-un chenar

Cand domolita-ti este frenezia

De a-ti desprinde gandul din al cuvantului clestar!

 

 

Cu o idee sare-ntai scanteia

Ca-n hora simtamintelor deodata sa te bage

… Ca esti barbatul sau femeia…

Redesteptand trecutul, ca un ciclon te-atrage.

 

  

Acuma, nu mai ai scapare!

… Cu un prim gand te-ai si incatusat

Cand din clestarul cuvintelor scormonitoare

Tu esti prizonierul ce trebuie salvat!

 

 

Solutii sant intotdeauna… De prisos!

Dar in matematica cuvintelor ce-asteapta

Din gluma, jocul devenit deodata serios

Pe-a fanteziei pana, drumul tot ‘ti-l indreapta.

 

 

Pana la finalul ideal

Dorind sa prinzi deplina armonie

A gandului cutreierand prin vale si prin deal

Ai fi putut sa scrii… A cata poezie?

 

 

Si mai uluitoare e fotografia

Cand pojghita impresiilor plezneste deodat’

Ca in cuvinte deja oranduite… Elegia

Din fagure curgand, lumina vietii sa o fi aflat…

 *

Gandul… prea sus / (Replica la o poezie straina)

 Pacat!… In ganduri sa traiesti iubirea!

Sa arzi si ca cenusa s-o astepti…

Pacat!… In ele sa gasesti doar nemurirea

… Si doar visand ce-ar putea fi, sa o rasfeti!

*

Caci gandurile vor citi in suflet… Ca-ntr-o carte!

Ele cunosc doar… Absoluta libertate!

… Dar altfel… Daca a lor limita ne-ar schilodi

N-ar fi pacat de poeziile ce niciodata nu s-ar scri’?

*

Aproape-as zice ca prea sus zburam in gand

Decat putem a face

Cand asta este doar un joc nechibzuit adeseori… cu Doi

Si daca unul vrea doar sa se joace

Haul plateste cautarea a „Noi doi”.

*

Si daca te-nfiori…

E deseori zadarnicie!

… Si iar!… Cenusa ce nu stie

A dezlega ce n-o sa fie decat in gand!

O fantezie!…

Chiar daca in culori!

*

„Noi doi”… ramane plin de nori

Chiar daca cerul il masori…

Nu cred stransoarea c-o putem deplin invinge

Chiar daca-n inima se frange!…

*

Si chiar de credem c-am patruns si mai departe

Si ca intr-adevar ne-am intalnit…

Cand gandul ni-l sufocam cu egoismul…

… Pana si florile ce-am semanat

Cu noroi le-am stropit!

*

Atunci, uitam ca am zburat!

In noi cade zavorul ce gandul ni l-a limitat.

Doar scrum ramane!

Ca fulgul de usor… Cum poezia moare!

Oare, ajunge sa ii dam apoi… Ca mortilor… O floare?

*

Caci numai gandul poate sa patrunda

Dar numai daca sta pe acea unda

Unde si sufletul ar trebui vibra…

Cand nu cu o vorba-n vant totul am masura…

Si-atunci… Iubirea n-ar fi doar asa!

( LIKE e cam grabit!

… Iarasi a glumit!

Deja ma cunoaste?

Altfel… de ce „m-ar paste”?

Doar nu o vrea face de ras incepatorii…

Ca si-ar aduce chiar laudatorii…)