… Femeie sa te nasti, c-o singura alternativa!
Printre iluzii sa te ridici catre lumina
Si-apoi, sa recunosti ca doar caderea ti-e deplina! … C-ai ars ca sa servesti numai ca rampa
Pentru un oarecare, desavarsit la facut trampa
Ce regulile iti impuse, fara ca sa iei seama
S-ajungi sa recunosti ca ti-a rapit, chiar si de moarte, teama! Si-atunci… La ce-o fi buna, ma intreb… A dracului iubire?
… Numai asa… Ca sa iti iesi din fire?
Ca cerul sa-ti ramana-ntunecat din zori
… Cand porti in tine astfel de “comori”? N-ar fi mai bine sa nu vezi timpul in culori?
… Sa nu primesti vreodata mincinoase flori!?
Singura sa traiesti!… Si singura sa mori
… Cand tot aici ajungi, adeseori!?! Cat este de adevarat si trist deopotriva
… Cand pun alternativa langa alternativa Si vad femeia cum e ademenita de barbat, in pat Pandindu-i viata… Sa i-o dea sah-mat! Ce demoni trebuie sa bantuiasca In sufletul care pretinde-a fi fiinta omeneasca Marturisindu-si raul ce-l macina, far’ sa priceapa Ca n-o sa-l curete cand fata-si spala-n apa!? Dar eu, femeie… Iti doresc sa te gaseasca
Cel care stie sa te pretuiasca! … Cel care saracia nu si-o ascunde-n suflet Ca sa-i platesti tribut pana la ultimu-ti rasuflet! Cum sa fii slaba daca soarta asa te-a zamislit … Gandindu-te aceluia ce merita a fi iubit Daca, cu vorba-i dulce, un sarpe zdrobi ales lacat? De te-ar tara in cuibu-i… Stii tu mai greu pacat? Sa nu mai ai und’ sa te lasi sa cazi, s-apuci o cheie … Sa te-mplinesti prin dragoste curata doar, femeie!? Ce-ti poate darui cel care din ipocrizie ti s-a decupat … Cand puntea sufletelor fermecate ti-a surpat? De ti-ai citi in suflet… Cum i-ai fi ca aleasa Cand, slaba-ntr-adevar, lasasi sa-i fii mireasa!? … Cand te-ar incolaci… N-ar bate timpu-n care Veni in cruciada… Sa-i zaci intr-o-nchisoare? … Poti tu sa-i pui coroana, uitand de cicatrice Si singura-nselandu-te, pe veci, sa-i fi coplice? Cand ti-a gandit mormantul, ca haul sa-l masori … Ce soare ti-ar mai rasari, sub pacura de nori? … Ai mai putea vreodata, in ochi sa il privesti Fara ca gandul, dincolo de fata-i, sa-ti strige ca gresesti … Cand dragostea… Izvorul vietii dat tie ca noroc Atat de ne-nsemnata-i fu, hulind-o-n murdar joc? Nu ne despart chiar lumi, cand cautasi metrese … Broscoi ce miselia, cu fir de aur, tese Povestea printului inchipuit, tocmai iesit din lac? … De n-am fi stat alaturea, la mal, sa-mi caut leac! … Si unde-ti sta puterea, cand asa m-ai ajuns? Cand, prin meandrele minciunii, in viata mi-ai patruns!? Cand laurii ravniti smulsesi… Asta numind virtute!? Si ce barbat gandesti c-ai fi, ajuns la senectute? Si, bine-ti sta, pe uzurpatu-ti tron, de timp uitat Rege inchipuit, ce ca pe-un maruntis m-ai achitat!? Tu, care doar repulsia ce-n vine-mi curge poti culege … Care barbat-adevarat… Micimea-ti si-ar alege? *
*
OAMENI CA ŞOBOLANI 
Comentarii recente