Femeie sa te nasti

 

Cat este de adevarat si trist deopotriva:
… Femeie sa te nasti, c-o singura alternativa!
Printre iluzii sa te ridici catre lumina
Si-apoi, sa recunosti ca doar caderea ti-e deplina!

 

 

 

… C-ai ars ca sa servesti numai ca rampa
Pentru un oarecare, desavarsit la facut trampa
Ce regulile iti impuse, fara ca sa iei seama
S-ajungi sa recunosti ca ti-a rapit, chiar si de moarte, teama!

 

 

 

Si-atunci… La ce-o fi buna, ma intreb… A dracului iubire?
… Numai asa… Ca sa iti iesi din fire?
Ca cerul sa-ti ramana-ntunecat din zori
… Cand porti in tine astfel de “comori”?

 

 

 

N-ar fi mai bine sa nu vezi timpul in culori?
… Sa nu primesti vreodata mincinoase flori!?
Singura sa traiesti!… Si singura sa mori
… Cand tot aici ajungi, adeseori!?!

 

 

 

Cat este de adevarat si trist deopotriva
… Cand pun alternativa langa alternativa

Si vad femeia cum e ademenita de barbat, in pat

Pandindu-i viata… Sa i-o dea sah-mat! 

 

 

 

Ce demoni trebuie sa bantuiasca

In sufletul care pretinde-a fi fiinta omeneasca

Marturisindu-si raul ce-l macina, far’ sa priceapa

Ca n-o sa-l curete cand fata-si spala-n apa!?

 

 

 

Dar eu, femeie… Iti doresc sa te gaseasca
Cel care stie sa te pretuiasca!

… Cel care saracia nu si-o ascunde-n suflet

Ca sa-i platesti tribut pana la ultimu-ti rasuflet!

 

 

 

Cum sa fii slaba daca soarta asa te-a zamislit

… Gandindu-te aceluia ce merita a fi iubit

Daca, cu vorba-i dulce, un sarpe zdrobi ales lacat?

De te-ar tara in cuibu-i… Stii tu mai greu pacat?

 

 

 

Sa nu mai ai und’ sa te lasi sa cazi, s-apuci o cheie

… Sa te-mplinesti prin dragoste curata doar, femeie!?

Ce-ti poate darui cel care din ipocrizie ti s-a decupat

… Cand puntea sufletelor fermecate ti-a surpat?

 

 

 

De ti-ai citi in suflet… Cum i-ai fi ca aleasa

Cand, slaba-ntr-adevar, lasasi sa-i fii mireasa!?

… Cand te-ar incolaci… N-ar bate timpu-n care

Veni in cruciada… Sa-i zaci intr-o-nchisoare?

 

 

 

… Poti tu sa-i pui coroana, uitand de cicatrice

Si singura-nselandu-te, pe veci, sa-i fi coplice?

Cand ti-a gandit mormantul, ca haul sa-l masori

… Ce soare ti-ar mai rasari, sub pacura de nori?

 

 

 

… Ai mai putea vreodata, in ochi sa il privesti

Fara ca gandul, dincolo de fata-i, sa-ti strige ca gresesti

… Cand dragostea… Izvorul vietii dat tie ca noroc

Atat de ne-nsemnata-i fu, hulind-o-n murdar joc?

 

 

 

Nu ne despart chiar lumi, cand cautasi metrese

… Broscoi ce miselia, cu fir de aur, tese

Povestea printului inchipuit, tocmai iesit din lac?

… De n-am fi stat alaturea, la mal, sa-mi caut leac!

 

 

 

… Si unde-ti sta puterea, cand asa m-ai ajuns?

Cand, prin meandrele minciunii, in viata mi-ai patruns!?

Cand laurii ravniti smulsesi… Asta numind virtute!?

Si ce barbat gandesti c-ai fi, ajuns la senectute?

 

 

 

 Si, bine-ti sta, pe uzurpatu-ti tron, de timp uitat

Rege inchipuit, ce ca pe-un maruntis m-ai achitat!?

Tu, care doar repulsia ce-n vine-mi curge poti culege

… Care barbat-adevarat… Micimea-ti si-ar alege?

 

*

 *