*
*
Fire-ai să fii blestemată ce-ți ziseși mamă odată
Doar că-ți puseră la țâță păpușoiu’ tău cu puță…
Spurcată mână de carne înfiptă de tine-n coarne
Hulind darul cerului, să-i crești bastardu’ dracului!
*
Fire-ai să fii de femeie ce scuipași a vieții cheie
C-ai umblat ca o zăludă ce doar prin păcat își udă
Cuibul ce-a stârnit beleua ca să-l cate cucuveaua
Că în loc de primenit, doar ca șerpoaică ai rodit!
*
Fire-ai tu să fii de tută cu țingău’ tău vândută
Care nu m-a cunoscut, dar mă cătă de prost-crescut
De-n secunde-a săvârșit complotu-i desăvârșit!
Crima… Să-și spună bărbat abjectul cel mai turbat!
*
Fire-ai să fii blestemată ce-avuseși și tu o fată
Și-ai știut că am să pier ca toate fetele din cer
C-am fost ca o nestemată, dar ai lăsat să fiu pătată
De-mi aduse rugii, hoantă, lângă flori pentru amantă
*
… Zămislitu’ dracului!… Dobitocu’ iadului
Cu buricu’ netăiat, să fie-n păcat lăiat
Să pângărescă la fete când o curvă-i stă de bete
Că acasă-i cânta muma… Să-i fie bărbat acuma!
*
Fire-ai tu ce-ți zici bunică, tot așa, din străbunică
De blestemați și nepoții să treacă în rând cu hoții!
Fire-ai ce două cuvinte mi-aruncași… Nici alea sfinte
Când știam ce mamă ești, din Urziceni, la București!
**
Fire-ai ce-ți dăduși doar huța pămătufu’, să-i ții puța
Ca să se-nscrie la leafă!… Cu târfa să-mi cadă-n ceafă
Spunându-mi că-i sânt drăguță și mi-o pune veriguță
Când te-avea pe tin’ mămuță țingău’ rămas maimuță!
**
Astă cucuvea vă cânte ce vă-ncântă-n conac cu Kinte
De astei fapte s-a dedat și dac-a-mbătrânit soldat…
De oricât l-am întrebat, doar în minciuni a fost bărbat
C-a tăbărât hoțu’ din ceață cu târfa lui, un sloi de gheață
* *
Doar-doar să-și facă jocul clica… De-a șoarecele și pisica
Și, când cu curva urca-n pat, eu-i fui doar de sacrificat
Ca numai în ceafă să-mi dea!… Să mă vadă la podea!
Ca numai sângele să-mi beie, să-și poată lua așa femeie!
* *
Numai să-mi mai dea la șuturi perpelitu’ din rebuturi!
Numai piatra să îmi pună, fără cruce… Să nu spună
Unde hoții mă-ndesară când necazul mi-l presară
Fără de ei să fi știut… Și uite-așa s-au abătut
**
Când au pus urma să-mi ție două slute la chindie!
… Păcat că nu le-a-nnecat cine așa le-a-ntunecat
Dacă nici lor nu le-a spus că om e cel cu capul sus
Că are sufletul curat!… Nu că cu dracu’s-a-ncurat!
**
Fire-ai să fii blestemată că lăsași să fiu vânată
Fecioară nevinovată și pe viață condamnată
Făr-un răspuns de la țingău ce-mi băloșise-a fi lingău
Așa cum ți l-ai crescut, buhai de nerecunoscut!
*
Fire-ai să fii blestemată ce-ți ziseși mamă odată
Doar că-ți puseră la țâță păpușoiu’ tău cu puță…
Și nu-ți educași bastardu’ să-l fi pus să-ți cate gardu’
Nu cântul morții să mă cate când mă ferii de păcate !
**
Du-te, lele și-l întreabă că doar ți-e fecior de treabă
Ce este?… Pângăritor… Sau este un Violator?
Nu-i mai josnic, necurat, ce-n doi ăsta mi-a picurat
Când cu trei le scrise, babă, să vă fiu pe viață roabă!?!
*
Blestemată fii năpârcă și când vrei s-adormi sub stâncă
Să te zbați ca sub cenușă, șerpi să-ți clocotească-n gușă!
Crucea ta să se topească cum ar vrea să te stropească
Să arzi și mai bine-n iască, haită din rasă drăcească…
*
Să știi că-n mormântul tău, acolo… Este locul meu
C-am fost fecioară săracă, de 35 de ani zac, iacă!
Să dormi, bufniță, pe bani, la priveghi cum eu, de ani
Trează sânt că vă aud și de-adorm, obrazu-i ud…
*
Că neamul tău de calici de-o să plece de pe-aici
O căra doar așternutul și ce mi-a fost singur avutul!
Asta este bogăție, da-n păcat, Dumnezeu știe
Unde zăceți voi nimicuri ce ați respirat prin tricuri!
*
Fire-ai tu, haito, să fii, c-așa scuipași trei copii
C-ai să mori și habar n-ai ce săvârșiși cu-al tău buhai!
Ce săvârșiși c-un împilat de târâturi i-ai pus în pat
În loc să-i zici s-aibă onoare că-i ucigaș pentru o floare!
*
Că mai sânt și alți copii dar alții nu s-or scumpi
Că-și pun dragostea-n pridvor… Dărnicia, sfânt odor!
Sau crezi că asta-i dragoste?… De părinte, pacoste…
Că puteți săpa morminte pentru oamenii cuminte!?!
*
Că atâta-l frământași de s-a-ntors bou de la ostași?
Că se lăsă cumpărat cum la târfă urca-n pat…
Scârnavu’ care se pretinde și ca atare se și vinde…
Flămânzit pân’ la turbare s-acire-n case tot barbare?!?
*
Dar, ce mamă mi te crezi când îți seceră-ntre iezi…
Și nu strâmbă-i acea cruce ce m-aștepta la o răscruce!?!
Nu, cum de pe pământ m-ați șters, nihiliști în univers
Vă trimise El ploconul unde-n păcat tesuși coconul!?!
*
Martoră nu-i acea poartă că cum o trecui fui moartă?
… Că oamenii adevărați vă citesc ce-n dric cărați…
Așa cum însămi o făcui… Cu 24!… Dar tăcui
Când lanul de păpușoi îmi spuse totul despre voi!?!
*
De ți-ar fi stat mama la poartă, ce le-ar fi citit în soartă
… Să fi zărit cu greu o boașcă și-acea potecuță, hoașcă!
Ce-ar fi țesut cu o suveică, făr’ să te cheme, cațaveică…
Că prea i-ar fi fost de-ajuns când zise și de dracu’ ajuns!
*
Ea semăna flori și la gard și curtea-i largă, fără fard!
C-așa fu mama o femeie, ca viața nu-n păcat să-mi steie
… Ca să mă-nhațe necuratu’… Curvaru’ parvenit cu patu’
Ca de vii să ne îngroape mârlanii călăriți de țoape!
*
Fire-ai să fii tu de troală cu boșorogu’ tău de-o școală!
Azi… Caută-l de bărbăție… De aia care-ți zice ție
Când este bine buhăit c-a dat-o pe grohăit
Cu putoarea la latură… Și-ți zice mamă, spălătură!
*
Și-i mulțumesc lui Dumnezeu că a citit sufletul meu
Și a știut ce-am îndurat, dar moartea nu s-a îndurat
Așa că, întoarse roata să-mi deie grai, să înving zloata!
Să-mi picure apă de viață că-s porumbiță dalbă, cață!
*
Mamă te faci vinovată de când pruncu’ ți-e-n covată
De nu-l vezi că este-un înger și-i dai pe mână un fulger
Și-l lași, mamă, la tăiat… flori… când știi că-i la-mbăiat
În sânge de fatămare… Să prigoniți sfinte odoare!
*
Doamne, uită-te ce fiare m-au pus în Golgota-n fiare
Negândind c-ai să mă vezi și soarta ai să-mi scrutezi!
… Doamne, cum m-au terfelit și stârvul mi-au învelit
Când tot ce am bănuit… Chiar așa au plănuit!
*
Cum aici mă îndrumași, singură să nu mă lași!
Doamne, până-ți bat la cer… Nimic altceva nu-ți cer…
Fă dreptate, stă-mi iar toartă, pune-le crucea la poartă!
Tu știi că iarăși or pândi, că nu au cu ce gândi!
*
Și dă-le plozi și dă-le-avere că știi că tot bogatu’ cere!
Și sângele spurcat să fiarbă de-aceeași otrăvită iarbă
C-o vedea lumea cine sânt, c-aștept să sune un alt cânt!
Al sapei care cată-mplânt să îi poceasc-așa cum sânt!
*
*
OAMENI CA ŞOBOLANI 
Comentarii recente