Tag Archives: Cine?

Cine, la dracu’, esti tu?

16 dec.

Ce vrea sa spuna asta despre om

Orice copil are un nume… Orice copil plange si cere

Ca sa il ocroteasca mama de valtoarea-n care piere…

Orice copil are si-un tata, chiar de nu il poarta-n carca

Ridicand din lujer omul sau mostenindu-se-n naparca!

*

Si tu avusi nume, copile!… Ca sa pot ca sa iti strig

Ca traiesti in pieptul unde mistuiesti viata si-n frig

Am pierit cand ma catasi sa ma las sa-ti cad pe mana

Matrasindu-ma… Nimic!… in nici macar o saptamana!

*

Tot catand cararea asta cand Dumnezeu m-a imbrancit

De-atatia ani vazandu-mi cazna in care m-am adancit

Ca ajunsesem iar la pragul disperarii… Ce n-o stii!

Cand te-mpartisi increderii doar cu ceea ce poti fi…

*

De cate ori aruncai pana, crezand ca sant odata gata

Ca sa revin, totusi… Ateu!… ca Dumnezeu fixase rata

Sa te intreb… Mosneag… pe tine!… Ca El vrea acest raspuns:

Cine, la dracu’, esti tu?… Poate-l ai pan’ te-ai mai tuns?

*

Cine? (8)

20 aug.

 gebrochenes-herz

*

… Cine sa inteleaga gandul… Neostenit calator
Ce-n cotloane patrunde, scuturand chiciura anilor?
… Flori de Nu-ma-uita reinvie… Trecut picurandu-mi
In lacrima amintirii tasninde sub pleoapa… Obrazul udandu-mi.
 
 
Si cine sa-nteleaga omul… Cand gandul viata-i stapaneste
Chiar sclav fiindu-i… Si de-si spune c-ar sti ce face si graieste?
… Caci el il roade ca un vierme, ce-n trunchi de pom s-a cuibarit 
Cand un pagan… Il dobora… Chiar de l-a strans ca pe-un iubit!
 
 
Cine m-ar putea intelege pe mine… Romanta vietii, azi, cantand
… Romanta vietii risipite, ce-am strabatut cu pierdut rand
Daca nu a simtit sentinta?… De a nu fi floare!… Doar boboc! 
… Cand unuia asa-i veni… Sa-l biciuiasca la noroc!
 
 
In versuri scrijelite pe suflet curat si in pamflet indraznit 
… Raspunsei, dupa ani, Scrisorii… Unui las iezuit 
Ce-mi canta… “Tanjesc dupa tine!”… Ca trubadur smerit
Daltuindu-mi cantecul mortii, in piatra vesnica, ce vietii mi-a sortit.
  
 
 Tanjesc dupa tine!”… Irevocabil suna astazi si sloganul meu 
Daltuit in obrazul murdar… Impietrit!… Fara Dumnezeu! 
Dar in rand, Adevarul sa ii rasune!… Eu dupa el tanjesc!
Potolindu-mi setea… Cand masca ce o poarta cu degetul tintesc.
    
 
In numele Dreptatii… Adevarul cere sa fie cernut de Minciuna
 Scoala vietii… Sub tampla sanatoasa a omeniei… nota vrea sa isi puna!
 Cand din „cei 7 ani de acasa“ si scoala, eu primele roade le-am strans 
Sarpelui marsav, ros de a banului sfoara… In jocul de masti i-am patruns!*
   
 
Caci nu-n zadar pusese mreaja!… La Aftershow, masca si-a luat…
Divulgat, nu pricepu ca i se duse vraja si timp era… Sa vad soi de barbat!
Un arogant afectat ce “Tanjesc dupa tine!“ imi mai inflori pana a explodat!
Imbibat in lasitate!… Calculand dac-a scapat!?
Caci baltagu-si ascutise!… Zicand ca-s de secerat!
* 
 
Prin minciuna ticluita isi alege sa se-nalte omul crescut ipocrit 
Ce tanjeste-ntr-adevar dup-o lume poleita!… Dorind sa fie marit!
Azi, citesc iar cu-ntristare, Romanie, mandra floare, ce ipocritii ti-au gandit
Si ma-ntreb… La cine-oi merge, cand un dor m-a napadit?
Sau si tie iti pun piatra… Si-o sa treci la bloguit?

*

**