*
Bate vântul ca să spună
Despre o lume păgână
Care-n ea doar m-a târât… Făr’ să mă fi cunoscut!
… Și o groapă mi-a făcut!
*
Bate vântul!… Ca și gândul!
Care-n suflet îmi vuiește
Și povestea mi-o stârnește
Cum pe șarpe am călcat!
… Copil cu suflet curat…
Rămas tot nealintat!
*
Căci mormântul mă apasă!
… Strigoiul tot nu mă lasă…
Dar, poate-n ziua când orbind
Banii nu-i vede sclipind?
… Sau în ziua când surzind
Nu-i mai aude foșnind?
*
… Poate-așa m-oi liniști
Că atunci se va privi
Și-n suflet se va citi?
Ca să știe… Pe pământ
Ca șarpe… Viața mi-a frânt!
… Ca să pot trăi și eu
Când mă rog la Dumnezeu!
*
Coroniță de flori vii dăruită tocmai mie
Împletită la un voal… Ca un basm ziua să-mi fie
Când nici nu mă așteptam… Să fiu așa răsfățată
Chiar dacă în noua viață… Mă miram c-am fost luată!
*
Nu credeam de-așa noroc… Unde pașii m-au purtat
După ce cunoscui morții ce cu ei m-au îngropat!
Dar minuni se-ntâmplă, uite!… Viața tot nu m-a uitat
Și-l găsii pe-acela care… Mă rugă să-mi fie bărbat!
*
Haide, fată!… Fruntea sus!… Uită răul ce te-apasă
Ce sub zâmbet îl ascunzi… Chiar dacă vei fi mireasă!
Că nici rochie să ai… Ca albă floare… N-ai vrut!
Căci ți-ai zis că nu se face!… După ce ai petrecut!
Însă mama ți-a strigat:
“Nu-ți strica ziua-nsemnată!
Chiar dacă ți s-a-ntâmplat… Pentru o lepră nespălată!
Tu rămâi aceeași fată!”
*
Haide, fată!… Ieși la poartă, căci alaiul ți-a venit
Să te însoțească mâine, pe drumul ce l-ai dorit!
Hai să vezi… Cum se-ntâlnesc oamenii de omenie
Când români și sași, de-odată, umplu casa… Să se știe!
*
Nu contează națiune!
… Firul inimii o spune!
Căci vorbesc… De parcă nu tocmai s-ar fi cunoscut
Și apoi, în satul tot, vor spune ce-au petrecut.
Că au fost la nunta ta
… Serbată la Vlad Dracul… În casa sa!
Dar și că au cunoscut
Oameni cum n-au mai văzut
Pentru că acolo este…
Omenie!… Nu poveste!
*
Haide, uite… C-au venit să te vadă îmbrăcată
Dar, cum vrei să fii fardată
Mirele iese-n fereastră… Să mai spună câte-o poantă.
Și-om urca apoi, agal’…
La Biserica din Deal
Und’ s-o face legătura… Spre a nu se destrăma!
Când doi oameni dau cuvântul… Iar tu spui primul tău: Ja!
*
Iar apoi, o să petrecem… Și doar sârbe vom juca!
Numai hore românești… Căci doar este nunta ta!
… Iar vecinii ce n-au fost martorii acelei zile
Or să vină să te vadă când veniți acasă, mâine!
*
Fiindcă socrul ți-a umplut geanta cu diapozitive
Și cu poze… Să-ți ajungă!
… Nu ca morții din relicve!
*
https://oamenicasobolani.files.wordpress.com/2017/12/maria-1982-mai.jpg
*
*
Bate vântul ca să spună
Despre o lume păgână
Care nu m-a cunoscut
Dar o groapă mi-a făcut!
*
Bate vântul!… Ca și gândul!
Care-n suflet îmi vuiește
Și povestea mi-o stârnește
Cum pe șarpe am călcat!
… Copil cu suflet curat…
Rămas tot nealintat!
*
Căci mormântul mă apasă!
… Strigoiul tot nu mă lasă…
Dar, poate-n ziua când orbind
Banii nu-i vede sclipind?
… Sau în ziua când surzind
Nu-i mai aude foșnind?
*
… Poate-așa m-oi liniști
Că atunci se va privi
Și-n suflet se va citi?
Ca să știe… Pe pământ
Ca șarpe… Viața mi-a frânt!
… Ca să pot trăi și eu
Când mă rog la Dumnezeu!
*
Celui care a mințit c-a iubit
Și sufletul curat mi l-a batjocorit
Fă-i, Doamne!… Fă-i inima de piatră!
Iubirea adevărată …
Să n-o cunoască vreodată!
*
*
OAMENI CA ŞOBOLANI 
Comentarii recente