Orice copil are un nume… Orice copil plange si cere
Ca sa il ocroteasca mama de valtoarea-n care piere…
Orice copil are si-un tata, chiar de nu il poarta-n carca
Ridicand din lujer omul sau mostenindu-se-n naparca!
*
Si tu avusi nume, copile!… Ca sa pot ca sa iti strig
Ca traiesti in pieptul unde mistuiesti viata si-n frig
Am pierit cand ma catasi sa ma las sa-ti cad pe mana
Matrasindu-ma… Nimic!… in nici macar o saptamana!
*
Tot catand cararea asta cand Dumnezeu m-a imbrancit
De-atatia ani vazandu-mi cazna in care m-am adancit
Ca ajunsesem iar la pragul disperarii… Ce n-o stii!
Cand te-mpartisi increderii doar cu ceea ce poti fi…
*
De cate ori aruncai pana, crezand ca sant odata gata
Ca sa revin, totusi… Ateu!… ca Dumnezeu fixase rata
Sa te intreb… Mosneag… pe tine!… Ca El vrea acest raspuns:
Cine, la dracu’, esti tu?… Poate-l ai pan’ te-ai mai tuns?
*
OAMENI CA ŞOBOLANI 
Lasă un răspuns