La rascruce de timpuri, te-asteapta o vreme Cand, de-ai sangerat, inima iti geme! Cand te doborara oamenii hidosi Nu te-or vindeca nici cei mai frumosi! N-ai sa-i poti da mana nici acelui care Iti cunoscu soarta si c-ai fost o floare! Si cum ai da de veste, far’ sa te temi de rau Cand fusi doar o ofranda in ochii de calau? Ai putea palmui tu, pentru a doua oara Obrazul de parinte, cand te facu de-ocara? Ce-ar fi sa se repete scenariul ce te-a frant? Iar spui despre-un coleg, dar, are el cuvant? Si lui sa-i zici ca-ncrederea ce-n ani crescu Sub piatra faptei reprobabile se clatina acu’? Dar, in fatalitatea ce iti sapa mormantul In ceafa-ti sta calaul, sa iti rupi si cuvantul! Iar el ti-a fost colegul cu care-ai petrecut Cel mai mult timp, inca din pasi de inceput Si-acu’ si acel farmec desavarsit sa-l stergi? Doar stii ca nu-l mai vezi si-n roata o s-alergi! La rascruce de timpuri, zvonuri grele razbat Insemnand anotimpuri ce in vene se zbat. Pustia ma chema, cand ma scald in noroi Pe drumul minciunii scrise pentru doi. Si in mreaja-i pierduta, mai adanc ma afund In speranta c-odata, o s-ajung la un prund. Voia soartei ma tara cand astept la apus Cand in mana crezui unde carma am pus. Dara el ma cata si sfarsitul mi-l scrise Unde pasii-mi purtai sa-mi adun, ca el, vise. Und’ colegii se-aduna si de-ar trece si-un veac N-am sa ma altur ca eu, inca, n-am leac! Cum sa calc pe acolo daca pietre ma ard Cand barbatul pictara in obraz de bastard Instanta placandu-se oarba, greoaie la cuvant Urechea aplecandu-si la cel semanand vant?! La rascruce de timpuri, zvonuri grele razbat Insemnand anotimpuri ce in vene se zbat Noaptile se fac zi cand stavilarul mi-e rupt Si-n arsita vremii din randuri ma-nfrupt. Pe carari neumblate simt mana cereasca Stiu ca-mi va da chipu-i sa mi-l miruiasca! Sa-mi pironesc calaul in poarta ferecata! In flori de nu ma uita… Pentr-o lume stricata!
*
(… Astepta sa fie formulata.
Datoare sant c-o explicatie, ce n-o pot exprima vreodata!)
*
Pentru:
„Mariana,…
Baia-Mare… Asteapta-ma, c-am sa te cat!
Cred… de Craciun… parintilor mei!
… frumoase, impreuna!“
…
De ti-a stat hotul in ceafa ca ti-a spus ca te iubeste
Socoteala lui scarboasa, omul cinstit o plateste!
Si-asta se inginereste… cand la Revederi prosteste!
Pe toata lumea… Ca pe mine!
Dar, la hot asa-i sta bine
Daca-n Diploma se tine Securist… Si nu RUSINE
… Pan’ DE SUS stampila-i vine!
Sa se stie si de mine!
*
Viata-i o ironie si o stim cu totii
Omul cinstit se-omoara… Ca sa traiasca hotii
Iar cel ce nu s-a smuls din clestele genunii
Ramane osanditul vizand facla minunii.
*
OAMENI CA ŞOBOLANI 
Lasă un răspuns