Cand s-a desprins boaba de roua
Arzand cu gheata mortii gandul
… Ca sa-mi despart calea in doua
Lasand sa-mi sopoteasca randul?
*
Cand, prelingandu-se pe geana
Sub zvarcolirea vietii-n scrum
… Se scutura, cazand in rana
In cercuri… Tot sapandu-si drum?
*
Cand, forfotind, nedumerirea
… Tacerii lanturile-i franse
Si, tulburandu-mi iar privirea
Picul, pe coala neteda, mi-aprinse?
*
Cand printre vii nu te mai stii
… Chiar de petreci atatia morti
Arzand, cand te asezi sa scrii
E ca si cum, iar tragi la sorti.
*
Cand zidul mortii te-a cuprins
Cand mai masori doar neputinta
… De-ai sa apuci bratul intins
Ti se va rasplati credinta
*
… Cand binecuvantat vei fi
Si-n moarte… Viata regasesti
Cu cuvantul ce-ti va daltui
Ce-ai scris!… Fara sa-ti amintesti!
Lasă un răspuns