https://oamenicasobolani.files.wordpress.com/2019/09/unde-i-legea-omeniei-1.jpg
*
Veniți să ne dăm mâna… Ca firul să se lege!
… Peste Pământ să țesem a Omeniei Lege!
Nu poate fi, doar ăsta, sensul faptelor noastre
… Cum le plânsei, în vers…
În tropote să trecem… Ca Raiul să-i fi șters!
*
Și dacă s-a dat Cuvântul… Cum astfel de fapte sânt
Ca să cat, în umbra morții… fericirea… pe pământ
Când fusei, în școala vieții, numită ca să iau loc
Și, doar așa, cu sărăcia-i, lotrul mă-mpinse în foc?!?
*
Când pe urmă-mi stă călăul, camuflat ca un strigoi
Văd că, frântă, n-am să pot răsplăti ce am în voi!
Cei care mă întregiți… Ca a Domnului răsplată!
… Când fusei, aici, târâtă… Sinceră!… Nevinovată!
*
Unde-i Legea Omeniei?… Eu, de ea, n-am auzit!
Dacă sufletele-s moarte… Scrieți-o la Răsărit!
Ca să nu fiu mistuită de al gâdei pumn de lut
Și să strig, fugind prin lume:… Păcat că l-am cunoscut!
*
Cât mai vrem să facem jocul celora ce sapă-n noi
Răscolindu-ne ființa cu tranșee de război?
… Nu cu masca omeniei ne lăsară pe ruine
În coșmarul ce, în gânduri, lupta lor o întreține?
*
… Când atâta frumusețe… Peste margini se revarsă
Scrieți Legea Omeniei!… Rupeți lanțul de-a fi-o farsă!
Gândul să ne fie liber!… Nu de alții încătușat!
Vom avea aceleași drepturi… Când Omenia am ancorat!
Lasă un răspuns