Dar nu ți-e necaz, măi, bibi…

 

Spune-o vorbă undeva… Cu un bob de-nțelepciune:

… „Părinții nu ți-i alegi!“… Ca să știi ce-n tine-or pune…

Azi, când scriu povestea ta și ce ai făcut cu mine

Mă gândesc dacă te-ntrebi:… Ce-au făcut ai tăi cu tine?

*

… Dar acum, când orice tânăr… La vârsta ce ai avut

Ce părinți îi dădu soarta, demult știe… Dac’ a vrut:

… Să fie om și nu zdreanță… Care șterge oareunde!

… Să fie om și nu otreapă!… „Nici copii buni nu-s oriunde!“œ

*

Căci, doar acei trei R… băi, bibi… trebuia să-i învățați!

… Despre Respect și Rușine… Trebuia să repetați!

Dar când gura le-a fost plină… Altele să le sugrume

… Nici Recunoștința ta nu le-a făcut mare nume!

*

Ți-or fi pus pe masă pita… Borșul mă-tii lăudat!

… Ți-au făcut țoale de gală… Ca să fii și tu „bărbat“!?

Ți-or fi șters mucii șiroaie… Dar ieșiși numai un tâmp!

… Dup’ atâta școală, vere… Ce deschidere de câmp!

*

Și totuși, crezură-ți, bibi… c-aveți noimă s-arătați

Că bunul simț nu se poartă în lumea de ignoranți!

Și-ați ieșit direct cu bâta… Ca să demonstrați nivel!

… Iar cu tine s-a dat iama… Dacă tot erai vițel!

*

Dar nu ți-e necaz, măi, bibi… Când crescuși cu doi părinți

Să vezi oamenii cum sânt… Dar tu clămpăniși din dinți?

Și nu vezi cum te-au luat cei ce drumul străbătură

Singuri-cuc, pe-acest pământ?… Cu caracter… Să se spună!?

*

Dar și leprelor ca tine… Le-aș dori așa „œnoroc”!

… Fără mamă!… Fără tată!… Ca să nu intrați în joc!

Căci, dacă vă pierdeți firul… Cui să vă asemănați?

… Scutiți lumea de-o rușine!… Să suporte declasați!

*

*

Nu-i mai bine-așa, măi, bade… Bitang îndobitocit!

Ce-ți luași ca atitudine… Poza unui lustruit?

… Tu, clămpău… Trecut prin lume cu sirena de țintit

Care te vei lecui când prohodul ți-au citit!

*

Iar dacă astăzi te arăt… Nu crucea mea atât deplâng

Ci cea lăsată la părinti… Cu mâna scrisă de-un nătâng!

Ce-și zise c-o să-i meargă jocul!… Când poate i-a mai mers

Ca să îmi șteargă viața!… Pe al lui înțeles!

*

*

*