*
Anii nevinovăției… au fost totul ce ai fost
… Până te dedași hoției!… Ca să ai și tu un rost!
Cui să-i fi dat socoteală, când te crezuși Dumnezeu
Sau să-i pui mâna pe rană, când îți scriu, acestea, eu?
*
Visul meu și viața mea… Anii mei trăiți frumos
… Cum să le fi ridicat, mâzgălind un inimos?
Nu veniși să-mi dai ceva, când doar m-ai fi mătrășit
… Pe ascunse!… Ca apoi, la fel să mă fi dosit!
*
…Vezi că Dumnezeu nu uită ce în sufletul tău porți…
Pas cu pas mă tot îndrumă și tot îmi deschide porți!
Zice că nu dorm plecații, când necinstea n-au țintit
… De aceea, eu s-aștept!… Ne-om vedea, la asfințit!
*
Și acum îmi sună vocea ce îmi spuse, neclintită
Că, sub mâna ta păgână, nu sânt singura ciuntită!
… C-ai păcate stivuite… Când târăști ales veșmânt
Și n-o să mori așa iute!… Ca să nu mă mai frământ!
*
Dar, ce te mai risipiși… Borfaș slujind neomeniei
Rânjind în urmă ca să scuipi nu numai fața fecioriei!
… Azi, ți-am scris despre urâtul ce mă băgă în pământ!
Cum clopotele-ți vuiră că trăiești pe-al meu mormânt!
*
Cine sufletul și-l vinde… Nu mai este de schimbat!
… Cine-așa se cheltuiește… Cârpă este!… Nu bărbat!
Lumea știe și măsoară, chiar de uită… Câteodată
… Dară clipa judecății… Cum pica-va și-ea, odată
*
… Când așa îmi destrămași timpul nevinovăției
Scârnav ce-mi dăduși ocol să-mi arzi stigma mârșăviei!
Dar anii lui m-or mângâia, c-a mea potecă ei înseamnă
Pân’ licărul sluțitei vieții s-o risipi… În toamnă…
*
Cui să-i fi dat socoteală, când te crezuși Dumnezeu
Sau să-i pui mâna pe rană, când îți scriu, acestea, eu?
… Și n-o să mori așa iute!… Ca să nu mă mai frământ!
Dar am să primesc scrisoare!… Dumnezeu are cuvânt!
*
Lasă un răspuns