Oglinda

17 Ian

abel

 
 
Anii trec și trec într-una și nu-i vom mai revedea…
Asta e ursita nostră!… Trebuie s-o luăm așa!
Ne-au tocit vânturi cumplite și-n oglindă când privim
Nu vedem riduri pe fata… Sufletul ne e tot tanar… Tot așa, decând îl știm!
Și purtăm cu noi povara ce ne-a dat-o un destin…
Ni s-a îndoit spinarea, însă, rădăcina să ne ținem bine tot găsim.
Nu mai sună fericirea cum am simțit-o cândva
Chiar și râsul ne e altul… Că-i umbrit de apa vieții ce ne-a răscolit așa.
A 
Totuși, dăinuie pe viață și un pas chiar mai apoi
Amintirea ce-am lăsat-o despre sufletul din noi
Că-n zadar doar, cu oglinda, frumusețea am doar vânat…
Vom fi fost cum ne crezurăm?… Poate, chiar vom fi visat?
A 
În zadar toți sânt pe spuse că pe cel mai frumos l-au găsit
Când o lume superficială a uitat colțul ascuns und’ mai are de privit!
Numai banul, frumusetea… Și câte banalităti… Rotesc!
Dar când se pierdu, așa, frumusețea ce o are doar un suflet omenesc?
A 
Oare, lângă pruncul cela nu se puse ca vlăstar
Doar un pic de omenie… În al sau leagăn, ca dar?
De ce cântară atunci lăutarii?… Ce se făcu așa tamtam
Când, în anii cei din urmă îi scrisei despre-al său hram?
A 
Cum doar marionete reci, cu râs fals și falsă bunăvoință
Teatru joacă pe scena vieții numai… Cu a multora bună credință!
Să-ți spun povestea despre urâtul și ce a descoperit
Când, aruncând oglinda, sufletul în fine și l-a simțit?
Despre frumusețea aceea ce peste moarte îi va dăinui…
Când unul, sau altul, despre el, încă își va mai aminti?
A 
Sau vrei povestea despre păunul ce așa se mai înfoia?
Ca tine!… Care și-a pierdut totuși penele mândre, cândva!?…
Căci acea frumusețe nu într-o oglindă de sticlă o vei descoperi…
Oglinda sufletului trebuie adânc să o cauți ca să o poți primi!
Dar lângă pruncul acela… De ce nu s-a pus ca vlăstar
Doar un pic de omenie, în al său leagăn, ca dar?
De ce mai cântară atunci lăutarii… Și de ce se mai făcu așa tamtam
Când în anii cei din urmă îi scrisei despre-al său hram?
Cum doar marionete reci, cu râs fals și falsă bunăvoință
Teatru joacă pe scena vieții numai… Cu a multora bună credință!
N-ați auzit?… Actori ieftini, de două parale!… De mahala!
Te-nghesuie-ntr-un colț, mutește!… Să-ți poată apoi lua viața!
A 
Dar timpul judecății, cândva va suna!… Pe negândit!
Doar nu tu ești acela care ai asupra vieții altora de rânduit!?
Iar în viață, până plecăm, toate drumul drept singure și-l vor găsi…
Sau nu ai știut că nu putem lăsa în urma noastră… Datorii?!?

Anunțuri

4 răspunsuri to “Oglinda”

  1. adorcristy 17 Ianuarie 2014 la 13:37 #

    Reblogged this on Armonii de veghe.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: