Ca o floare franta-n glastra

5 Ian

6392d-sibc3a9rie

 

Peste noi se sterge timpul
Ca o fusta unduioasa
Mangaindu-ne-o-ntamplare
Care-apoi nu ne mai lasa
Daca am gasit ragazul
S-o privim… Ca dupa noapte
Cand deodat’ ne minunam
Cum de n-auziram soapte?
 
 
Cand nu mai era-ndurare
Cum ne este scris, deodata
Parasii caminul sfant
Chiar de n-o crezui vreodada
Sa strabat si eu cararea
Ce-o vedeam ca infundata.
Asa fu odinioara
Si dupa atata scoala
De erai fata saraca!…
Vazui viata c-o sa-mi treaca
Dup’ un muster, fara vlaga
Batut ca in piatra seaca:
Te mariti si te ineaca!
 
 
Nici macar nu indraznisem
Sa intreb… Ce-o sa mai fie?
Daca dup-acel liceu
O s-astept viata sa vie?
Dar cand mai erau doar zile
Cand batuta ma dadusem
Cu un drum croit anume
Dar pe care nu-l dorisem
Ma surprinse maica-mea
Cand imi spune ca gandira
Ca-i pacat sa-nchei asa!
Ca doar este viata mea!
Sa-mi caut o facultate
Unde cred ca o sa-mi placa
Si ei se vor stradui
Ca nu-s singura saraca!
 
 
Dar prospectele, demult
Fusesera acaparate
De cei ce de ani stiura
Ca pot face facultate
Si cand gasii si eu unul
Si acela terfelit
Cel mai mult Geologia
De suflet mi s-a lipit
Chiar de cazu ca o nuca
Ce cu Matematica si Fizica
Pe perete nu se-mbuca!
Si nici altfel nu canta
Fiindca la mama… Pica!
Zise sa mai cuget inca
Ea, cu-o droaie de barbati
Nu ma vede laolalta
Strabatand muntii Carpati
Si daca vreau Facultate
Asta… Ei nu-i suna a carte!
 
 
Si daca nu vrui s-ajung
Cum batui la acea poarta
Iarasi sant acum la punctul
Unde moartea-mi fuse soarta.
 
 
Cum eram nepregatita
Chiar cu 5 ani petrecuti
In orasul care-mi este
Incarcat de cunoscuti
Ca sa merg, ca o straina
In Bucuresti, deodat’
Sigur ca n-aveam curajul
Cand pe-acolo n-am calcat.
Dar Prieteni… Ca parinti
Care drumu-mi insotira
Ce-mi erau a doua acasa
Mai departe-un pas gandira.
Si-un prieten de al lor
Mie insa un strain…
S-a legat sa ma indrume
Sa fac drumul pe deplin.
Dar cum toate ce-mi veneau
Prea de neintamplat curgeau
In dosarul ce se stie
N-avui nici fotografie!
De aceea, cum sosiram
Cismigiul strabaturam
Pentru o poza la minut
Caci timp n-aveam de pierdut!
Si asa, cu fiica-sa
Si preitena ei buna
Ne cazaram in camin
Intr-o camera comuna.
 
 
C-asa oameni ma-nsotira
Sa porti multumirea-n tine
Pana-n ziua-n care pleci
Chiar de nu le mai trecusi
Niciodata pe poteci!
 
 
Si nu oameni de nimic
In adancul lor doar seci
Impietriti, cu inimi reci
Trecuti printr-o facultate
Ca hotii sa-si faca parte
Ca si ast bade Plavan
Care se scula, mai an
Ca gunoi de Baragan
Sa se-nputa-n badaran!…
 
 
Iar in timpul de ragaz
Strabateam cerul ca-n transa
La fereastra unde stam
Neputand din cap sa-mi iasa
Ca avusei o asa sansa.
Mi se parea ca pan’ atunci
N-avui timp pentru-asa rugi.
Si-n tabloul miscator
Ca si gandul plutitor
Fascinata descifram
Si impresii adunam
Cata poezie sta
De ragazul ti se da
Cand, privind cu ochi marit
Si-nauntru-ai cantarit
Toate sa le pui la suflet
Fiindca viata-i un rasuflet… 
 
 
Mai ca mieii, albi ca neaua
Parca trasi cu bidineaua
Intr-un puzzle framantand
Cu alura lor de puf
Ca atins c-un pamatuf
Intr-o poza unduioasa
Peste bolta larga trasa
In continua miscare
Ca beteala plutitoare
Tot curgeau figuri la rand
Ca si gandul dupa gand.
 
 
Prin figurile plutinde
Linistea ce picura
Si magia acelor zile
Ma atinsera cumva
Si cand iarasi strabat cerul
O fac prin acea fereastra
Si daca murii acolo
Ca o floare franta-n glastra.
 
 
Azi, doar foaia-n calendar
Povesteste despre iarna
Cand un fulg n-a scuturat
Lasand ploaia ca sa cearna.
 
 
Printre crengi, in linii trase
Vezi acoperisuri nude
Ce-n culori inchise, stoarse
Se supun naturii surde.
 
 
Ieri, venind mai catre casa
Prin atata claritate
Iar, impresii-mi picurara
Farmecu’ amintirii-aparte.
 
 
In ragazul diminetii
Azi, iar poza am catat
Dar in tabloul „Peste case“
Intr-un gri, aproape mat
Al unei zile ploioase
Cand iarasi a scuturat
Din burlane si din cosuri
Doar fumu-i la desenat
Timpu’ parca-n loc a stat.
Cerul clipa a infierat
Ca e numai tulburat
Si cu zgura incarcat.
Norii, parca, au plecat…
 
 
Peste noi se sterge timpul
Ca o fusta unduioasa
Mangaindu-ne-o-ntamplare
Care-apoi nu ne mai lasa
Daca am gasit ragazul
S-o privim… Ca dupa noapte
Cand deodat’ ne minunam
Cum de n-auziram soapte?
 *
 
Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: