De-ar putea spune pamantul…

24 Noi

apple1

.*
.
De-ar putea spune pamantul despre-nselatele iubiri
Ce-au fost aduse doar la viata din marsavia unei firi
Ne-ar spune-atunci… atatea fete… de ce plecara fara stiri
Si profunzimea ce-o purtara in cele mai pure simtiri.
 
 
 
Si-ar plange-atunci, a doua oara, lacrimile nestiute
Ca-ntreg pamantul sa suspine in ritmul piepturilor rupte.
Faclii ar mistui si lumea, ca-n ziua-n care-au fost inscrise
Ca desfigurate jucarii, in mocirlele vietilor distruse. 
 
 
 
Caci a fetelor cununa… Fecioria… le-o pandesc
Toti uitatii-acas’, de mame, cu un sfat sfant-parintesc
Blestemati fiind, din pantec, cand barbatul nu-l cinstesc
Sa se tare ca jivine!… Doar purtand chip omenesc!
 
 
 
De-ar putea spune pamantul din cenusa-npovarata
Deznadajdea unei fete pana-n clipa cand e moarta
N-am rasturna pocalul vietii ce iubirea sfanta poarta
Sa-i slutim esenta pura, denigrand-o ca desarta.
 
 
 
Dara cel ce-a inselat si-a adus tristetea-n poarta
Rasplatit va fi de clipa ce-si nota singur ca soarta
Ca ecou catand in urma faptei mortii ce-a transpus
Constient tesand la voalul ce miresei i l-a pus!
 
*
 
Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: