Dar omul n-are sapte vieti

 

Furtuna sta sa izbucneasca

Sub tampla lumii saracite

Ca-n piept… Inima mai bate

Doar un infarct s-o mai alinte.

 

 

Respectul si cu omenia

Ajunsera la targuiala

Dar cum banul le lua vorba

Ramase mila mai spre seara!

 

 

… Nu cea de a intinde mana

Ci doar piciorul a-l impinge

Ca-n groapa, sa muste tarana

Acel ce n-a putut invinge.

 

 

Acel ce a stiut ca numai

Intreguri sant de impartit

Ca-n rate, n-ai ce sa alegi

Cand nu sant boabe de-incoltit!

Dar omul n-are sapte vieti

… Cand sansa i s-a matrasit!

 

 

Lume-ai plina de scrisori

Dar postasul, azi, nu vine.

Pana l-or concedia

Mai castiga si-el o paine..

 

 

Caci scrisorile se pun

Far’ un adresant anume

In cutia magica

Deservind intreaga lume.

 

 

Si asa poti sa citesti

O scrisoare dintr-o sticla

Asternandu-ne povesti

… In speranta c-o sa fie… Unul care o ridica.

 

 

De peste tot auzi doar murmur

De parca vorba s-a-nvatat

Sa le citeasca orisicine

Cand gandul s-a eliberat.

 

 

Pe ici, pe colo… Citesti critici

Caci unii vor iar sa-l inchida

Sub tampla incarcata-n grija

… Sau cu refrene de colinda.

 

 

Caci de-ti lasi fluturii sa zboare

Vezi ca cerul ti-e prea inalt

Si-atunci privesti pamantul iarasi

Si vezi ce omul i-a cantat.

 

 

Lumea e plina de frumos

Dar tot in rate, mi se pare

Cand focarele de jale

Lasa doar semne de-ntrebare…

Aproape as zice… E de prisos!

… Cateva oaze de frumos

Dintr-un pustiu nu fac un oz!

 

 

 *