*
Gandesc adeseori la anii in studentie petrecuti Chiar ne-ncarcati de aventura!… Cum mai degraba-s cunoscuti. Caci daca n-am un ban sa dau… La fel ca azi, cand am de toate Nu vad de ce, ca proasta-as sta… Pe la vitrine incarcate! Si cum spusei si-altundeva La scoala si-n camin imi petreceam viata. De fapt, cu zece ore… Adeseori in cursuri numarate Cred ca era destula… Facu-activitate! Aveam un unchi pe care uneori duminica il vizitam … Ca tel!… Caci fara tel, caminul nu il paraseam. Doar ca sa mai umblu si eu hai-hui? … Ca vin de undeva… Sa pot sa spui? Azi… Ce m-as duce la Balul Bobocilor Unde prea timida am fost sa ma-ncumet Crezand ca nu am toale de parchet… Ca dupa ani, sa-mi spuna o Miss, care colega de camera-mi era Ca in mod sigur… Trofeul… mai mult l-as merita. Dar de rusine … Traiam mai mult in mine! … Fara sa banuiesc ca asteptam sa vina Mitocanul Ca sa-mi mizeze pe gunoiul lui… Viata… Ca nu-i dau Banul! Ca nu l-am prins cu varsa! Si pentru ca in inima, nu-mi incapea nici marsa! Imi amintesc de-o dupa-amiaza de duminica, cand cu prietena mea Peronul garii il facuram… Cred ca a fost singura oara… Ca sa ne cumparam ceva. Desigur, numai de mancat! … Si uite, peste-un filozof am dat! Cica… La mine strapungand: In ochii tai vad tot Parisul… Nu!… Nu era asa… dar tot o baliverna, peste genunchi a-ti da. … Poate imi amintesc Si am sa tiparesc! … Ceva cu domnisoara… Dar acum, romaneasca… Dupa atatia ani, chiar ca ma omoara! Desigur, sloganul, care mai pana ieri urechea-mi asurzi Acuma il gasii! Ce-o fi crezut filozoful, ce de la 1km, spre mine, tintit se indrepta Ca sa pot banui ca ceva ma astepta? Oare n-o fi gandit… Ca pe la scoala si eu le-am mai citit? Dar de ras cu prietena mea… Dezlantuit! … Asa cum deseori faceam… A meritat! Altfel, aceasta amintire simpatica… N-as fi notat! Iar el pleca… Cum a venit! De parca, tinichele legate de coada a primit! “Angel radios! De când te-am văzut întâiaşi dată pentru prima oară, mi-am pierdut uzul raţiunii … „ Sa fie asta culmea… facutului de curte… sau a iesitului din minti? Sau duminica dupa amiaza… Unii, intr-o frenezie, clefetesc din dinti?Odata, treceau doi baieti… Si unul zice despre mine: “Ce mandra asta se mai tine!”… La care celalalt ii spune! “Las-o asa ca ii sta bine!… Si are doar de ce se tine! Nu e simpatica, de-ti vine… s-o iei neaparat cu tine?” Si-acum, cand astea le insir… Imi amintesc de dimineata Cand iesind din caminul meu… Acelor muncitori vad fata. Desigur ca nu i-am privit… Dar despre mere, tot i-am auzit Caci frunzele, de amintit… le purtam chiar pe pantalonul inverzit. Astia lucrau la Sat Olimpic… Cu care-am incheiat … Viata de studentie si cea de internat… Apoi, pe timpul cu proiectul, la Universitate-am locuit Si-n zilele acelea, in tramvai… Primatul m-a privit. … Desigur m-a sfidat! … Ca era impilat. Nu numai de limba… Sau numai de picior… De creier, fusese totdeauna impilat!… Cand se inscrisese pentru Abator! In rest, banalitati ce printr-o sita trec Ca sa dau peste Sarpe… De care azi, ma leg. Si totusi… caci de altfel, asta vroiam sa spun Si despre cea mai frumoasa amintire… Cuvinte sa-mi adun! … Ii multumesc lui Edy si prietenilor mei ce m-au insotit pe drum Cand sufletul mi-era sa se destrame… Ca visele din care-a mai ramas doar fum! … Si pentru-acea excursie la Omu, multumesc… In care Edy ne-a luat … Ce-n inima-mi ramase ca un talisman mult preacurat. Nu uit cum seara, in cabana, ca si pestii, in paturile umede ne-am pus Si dimineata, gheata mea, ca Knäckebrot, de la gura sobei, mi-au adus. Era si-nprumutata… … Fiind saraca fata! Dar mai degraba, cum altundeva am spus De n-aveai PILE, nici gheata… Sa o vezi, macar… Nu au adus! Apoi, de dimineta, am traversat pe branci Acel perete care se derula pe stanci. Si vantul se zbatea parca… Totusi sa ne zmulga Noroc am mai avut!… Iar Edy ne striga, cum sa ne tinem inca! Imi amintesc acestea… Si pentru ca era tot toamna Si intr-o vale adanca, frunzele aramii umpleau o vana. Acolo, in soare si in ele, ca si copiii nevinovati si jucausi… Chiar ne-am scaldat… O, Doamne!… Acel fosnet!… Parca ar fi acusi! Dar culmea fu pe coasta… Cand ma simteam un inger Si lumii, pentru acele clipe, nu-i mai aveam nimica sa-i mai cer. Caci de pe pajistea-nsorita… Hat, in departare… O priveam… Din cer! … Aceea este Libertatea ce nu am cunoscut Care incatusata, in mine… Toti anii m-a durut! * Sa ii dedic aceste randuri… Azi… Lui Belzebut? … Dar stiti ce are de facut!
*
OAMENI CA ŞOBOLANI 
Lasă un răspuns