Cercul cununii

10 Sep
                                 
lansare-candidati-fetesti-2 (4)
Om… Cu bun simt crescut acasa
Ca giuvaer nesclipitor in ochii lumii
… Mama mi-a spus, de dimineata
Ca nu tu ai sa-i pui vietii Cercul cununii!
 
 
Ca nu prea des o sa te am in fata
… Si daca am s-o cred adeseori
Mai bine, ochii sa-mi deschid intr-una
… Ca rugii se ascund chiar printre flori!
 
 
Pe-atunci, de-abia descifram lumea
Intelegand doar ce vedeam, mai lamurit.
Ca oameni sant… Ca rasfatati de soarta!
Si altii… Pana la care, sacul darurilor s-a golit.
 
 
De-atuncea, ma vazui ca o aleas-a sortii
Far’ sa pricep cu ce m-am dovedit
Si s-a trezit in mine, daltuindu-mi calea
… Dorinta de a sta dreapta… Neclintit!
 
 
C-am inteles ca altfel, in ochii lumii goi
Si pentru mine… A soartei doborata as fi fost
Sa mi se uite in obraz, adeseori, paganii
… Sau sa imi strige… „Schiloada!”… fara rost. 
 
 
Vazui cum oropsitilor le stau vitejii-n cale
Hlizindu-le cu daruri puse-n poala, prin concept 
Si banuiam ca numai ei se-ntreaba, privind o lume moarta
Cum poate fi, chiar Dumnezeu, asa nedrept?
 
 
Si-asa crezui… Pan’ la o vreme-n viata!
… Ca am sorti buni sa trec cu capul drept
Ca nu m-o frange lighioana hrapareata
… Caci doar aveam cu ea… „Acelas drept!”
 
 
Ca am sa trec padurea sufletelor amputate
… Si drumul meu, tintit am sa-mi descriu
Cinstita fata… Mereu!… ca hainele-mi curate
Si-o sa ajung tarmul linistitor… Ca vietii sa ii scriu!
 
 
Azi, scriu doar mortii ce deseori ma trece
… Si lupului intr-un cojoc de oaie galbeniu
Ce manichiura poarta!… Mai rau ca moartea rece!
Sa-si harjaiasca fata de bitang cu suflet tuciuriu.
 
 
Acum, pot spune neindreptatitilor de soarta:
Omul e doar o lighioana!… Civilizatia un bun pierdut!
… Sub hraparete maini, cazi prada la o toana
Caci fiecare crede ca merita mai mult!
 
 
Si cum i-ar pune bunul simt cununii cercul
Cand natangul, impertinent, laurii mereu i-a terfelit
     Si impletind-o, buruienilor dand mana
Viata se vinde-n iarmaroc pentru al banului sclipit?!
 
 
Dar multora le place doar sa geama
Sub jugul nesimtirii… Ce mana si-a-nclestat
Cand inteligenta si pentru bunul simt declama
Lumina sa o vada… Nu umbra mortii, ce viata a negat!

 Mai bine se complac sub patura de murmur
… Si sa se imprastie in cele patru zari
Sa lase singuri sa le moara bunii
… Sa uite, pe morminte, pune flori!
 
 
Si asta… Pana va suna iar ziua
Cand de n-au inteles, ca cu ciomagul au de randuit
La zid vor pune din nou Samavolnicia
… Dar dupa ce viata si-au ispravit!
 
 
 Asa, mai sufera si fiii
… Nepotii, numai de nu s-au pierdut
In valurile neintelese ale democratiei
 Cand sa ridice glasul… Secunda degeaba a batut!
 

Dar cum citesc amprenta Curvei tale, pe a ta manichiura!
Cum sa ajungi la gardul ma-tii, sa bati un cui, Lepadatura?
Cheama-ma pe mine si chiar daca nicioadata asta nu am facut
Pentru panzele tale
…Te asigur ca nici Praktiker si nici OBI, asa nu ti-ar fi batut!
Sau e tot mai bine… Pe afara lustruit?
… Dar gardul ma-tii, sper ca lasa restul de citit!
*

 

Iar despre cohorta flamanda, ce si-a propus si ea sa mai roada la os
Am mai scris cate ceva… Pentru cand BALTAGUL, va zvacni… Iar pe dos!
… Ca si la fat-libidinos!

Candva, trebuie sa se vada cat e de frumos!

Romanie draga

http://wp.me/p3ncwg-kP

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: