Și ca de ultim cântat, chiar fierea i-a plesnit deodat’! (9)

23 Aug
Soonwald_5 

*

În numele Dreptății… Adevărul cere să fie cernut de Minciună

 Școala vieții… Sub tâmpla sănătoasă a omeniei… nota vrea să isi puna!
 Cand din „cei 7 ani de acasă“ și școală eu primele roade le-am strâns 
Șarpelui mârșav, ros de a banului sfoară… în jocul de măști i-am pătruns!
*
Căci nu-n zadar pusese mreaja!… La Aftershow, masca și-a luat…
Divulgat, nu pricepu că i se duse vraja și timp era… Sa văd soi de bărbat!
Un arogant afectat ce “Tânjesc după tine!“ îmi mai înflori până a explodat!
Îmbibat în lașitate!… Calculând dac-a scăpat!?
Căci baltagu-și ascuțise!… Zicând că-s de secerat!
*
Și, ca de ultim cântat, chiar fierea i-a plesnit deodat’!
Cică… „ Ești rea, Maria!“… îmi zice  păunul șifonat
… Până eu fraza să fi terminat!
Ca azi îmi amintesc cum a înghițit ca curca… Ce prea mult  în gât a luat
Dar atunci, n-aveam răspunsul întrebării… Ce de zeci de ori i-am repetat!
 *
… Acum, în fine!… îi destăinuiam
Ceea ce de la început știusem… Dar pentru mine o țineam!
Că aia hâdă, cu care atât pentru proiect… Cică… „stătea la sfat”
Era o curvă de-arătat!
*
I-a stat în gât?
…   Știind că într-o curvă intra…  Si atât?
Sau pentru că-i plesnise lacul
Și îi spusesem să se lîngă apoi pe bot… Malacul?!
*
**
 Știți?
M-ar mai fi futut!
Cu ciotu’ lui de balele CURVEI umplut!
După ce-mi zisese că nu ma ia și că-s TÂRÂȚĂ
FUTACU’ adormit în cap de puță…
Mi-aruncă vorba cu PORCII după ce l-am așteptat
4 zile încheiate… De eu mi l-am căutat
Să-mi aud odat’ sentința…
Să știu… CARE-i E credința?
Ăstuia ce de acasă nu și-a adus ecoul VOCII
Că de-atâta SĂRĂCIE
Ca și mă-sa… tot o curvă… își rădea de spermă FLOCII!
***
Nici nu putea să-mi răspundă dacă mă scuipă sau mă ia
Că îmbrobodit, săracu’ purta deja BOTNIȚA
Așa cum am bănuit c-ar putea cândva să vie
Că, de mi-aș fi ascultat ÎNSTINCTUL, de-atunci le-aveam pe hârtie!
 
Și-mi tot grohăia FUTACU’ și-apoi vrea să-mi mai dea cracu’
De nu-l putui mâna la DRACU’ din colțul unde mă-ndesase
MOARTEA să-mi fie dezmierdare când în piept vuiesc de-angoase!
**
*
Săracul!
Cu duhul și cu veacul!
… Cum își dădea și fierea!
Să fută nu numai Omenia!
… Și Averea!…
 Asta să fie școala vieții… Dacă îți este vrerea!
Trăiască Curva și Averea lui Nenea!
*
Cum mai știam de unde suflă vântul!
Nu mă rosese mereu gândul?
 *
Dar ce păcat că nu după două zile i-am destăinuit
Ceea ce bisericuțele ziceau că au ca dovedit!
… Și-n loc ca gura să îmi fi ținut, crezând că e bărbat
Cu curva, peste fațada lăcuită, pe loc să îi fi dat!
Atunci să fi văzut puroiul explodând… Să știu că-i un prolet!
… Să nu ajung să-i scriu, astăzi, pe Net!  
*  
Prin minciuna ticluită își alege să se-nalțe omul crescut ipocrit 
Ce tânjește-ntr-adevăr dup-o lume poleită!… Dorind să fie mărit!
Azi, citesc iar cu-ntristare, Românie, mândră floare, ce ipocriții ți-au gândit
Și mă-ntreb… La cine-oi merge, când un dor m-a năpădit?
… Sau și ție îți pun piatra… Și-o să treci la bloguit?
*
 
Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: