*
Numai Unul!… Numai Una!
Tu și eu!… Întotdeauna!
Și copiii ce ne sânt…
Bogăția pe pământ!
*
Ți-a lipsit doar o umbrelă
Când cu mine-ai căutat
… După căminul acela
Ce săptămâni m-a așteptat…
*
Când tot amânăm mutarea
Pe al trenului parcurs
Căci, în depărtata zare
Aerul de facultate
… Parcă, tot nu era scurs!
*
… Dar aceeași nostalgie
Le-o citeam, chiar de n-au spus
Celor ce ne-au fost prieteni
Într-un timp ce n-a apus!
*
Era oare ușurința tinereții
… Sau timpul ce-am petrecut
Când amprentele-amuțiră…
Gândul să-mi iau de la trecut?!
*
Sau rămase totu-n urmă
Căci n-aveam de dat răspuns
De-oi veni la Revedere
… Să resimt cleștele-mpuns
Ce lucra acum ascuns
Pân’ inima mi-a străpuns?!
*
Numai Una!… Numai Unul!
… Nu vreau a mă împărți!
Vreau cu toată inima
Să-nțeleg ce-ar putea fi
Când o șansă numai am
… Și o față unde-mi port
Sufletul deschis ca hram!
*
Numai Una!… Numai Unul!
Numai unul am să am!
*
Căci, am înțeles din vorbe
Și din faptele ei morbe
Că cu ghimpi nu calicește!
… Chiar copiii și-i sluțește
Ceea ce-i atât slăvită
… Mult a omului dorită
Însă și batjocorită!
Prin nestatornicie-n vorbe!
Prin nestatornicie-n fapte!
Ca dintr-o suliță-mplântată
Să pot scrie-apoi o carte.
*
Tot mereu îmi sună vorba
A înțeleptei Vecine
„Nu gândi numai la astăzi!
… Vezi ce faci… Și ce ești mâine!”
*
Și vorbea despre băiatul
Dat de suflet, în alt sat
Ce mereu la poarta mă-sii
Trecutul și-a căutat.
… Avea 14 ani atunci
Și eu poate numai 10
Însă tot am bănuit
Cât de grea mai este viața unora
Scrisă cu rece!
*
Cum la el să nu gândesc
C-un fir de suflet omenesc?
… C-am simțit a lui durere
Când în cuibul meu crescui
Ocrotită-n mângâiere!
… Dar știui
Fără să-mi spui…
Ce-nsemna-n sufletul lui
Rătăcit și-al nimănui!
*
Tot așa și despre fapte care omul înjosesc
Povestea mereu Vecina
Cu Mama!… Ca să păstrez…
Că vorba-i de masurat… Până trebuie grăită
Că și ea durere face
Dacă nu e chibzuită!
*
Gândește bine… Dacă ție-ți place!?
Și dacă nu… Atunci, altuia nu-i face!
*
Însă, ce-o fi-nvățat altul
… De-a ieșit să mă răpună?
Chiar nu a avut vecine…
Sau… Nici măcar o mamă bună?
*
Astăzi, iarăși mulțumesc
Pentru lumea mea, cam mică
… Căci azi, unde mă găsesc
Parc-aș fi o turturică
Când de oameni, de atunci, drept să spun
Îmi e cam frică…
*
Că-i primesc cu brațe-ntinse
… Pe toți… Când altfel nu pot
Dar, zâmbindu-mi prefăcut
Adevărul de minciună…
Nu știu!… Nu știu să-l deznod!
*
… Și cu aripile rupte
Cum să mă-ncumet pătrunde
În hățișul ce deoparte l-am lăsat
… Dacă nu m-am vindecat?
*
Ani trecură peste mine
Sângele-mi vierbea în vine
Știind că tot nu m-oi încumeta
Să sar peste umbra mea…
*
Astăzi, m-am mai potolit
Văd că omul e sortit
Doar la tras!… Ca și-n iubire!
E bună… Dar nu prea ține!
Vine valul… trece dealul
… Omul este ca și calul!
Dacă a îmbătrânit
Sau numai s-a ramolit
… E pe loc înlocuit!
*
Și-mi rămâne de gândit:
*
Astăzi-mâine… Astăzi-mâine
… Când sorocul m-o răpune…
Că mi-a fost bine-i voi spune!
Chiar cu inima sub stâncă
Și-o dezamăgire-adâncă
Renăscută și-adăpată
În suflet curat de fată
Care tot nu izbutește
Când în urma ei privește
Dezlega… Cum se sădește
Strâns al trufașului clește?
*
… Cum omul se împlinește
În sufletu-i… Mârșăvește?!
*
Numai Unul!… Numai Una!
Tu și eu!… Întotdeauna!
Și copiii ce ne sânt…
Bogăția pe pământ!
Asta este ce am vrut!
*
Nu podoabe care sânt
În cufere ferecate
… Să le știi bine pe toate
Însă… Tu ești doar o coajă!
… Javră doar bună de vrajă…
Mârșăviei doar prescris!
Ca o carte… Să fi scris!
*
Numai Unul!… Numai Una!
Numai Unul, Domnu’ a zis!
*
Lasă un răspuns