Daca peste al Vostru prag…

 

Pe acolo unde m-am nascut,

Nu am mai fost de-atatia ani!…

Plecara bunii… Si unde au trecut

… Azi, ii umbresc poate platani…

 *

Se-nchid potecile pe rand!

… Si-acele usi… Vor fi inchise…

Ce larg impinse-au fost, zambind

… De ale omeniei brate-ntinse.

 *

C-am stat la masa ca si-acasa!

… A treia fata poate-am fost!

Stiura si povestea mea spinoasa

… A faradelegii fara rost!

 *

Dar decand aici tot scriu…

Unde-s doar gand si intrebare

Parca o vad cu rasu-i viu

… Cum chiar imi da o aprobare!

 *

De-acolo sus, imi spune Ea…

Bravo, Draga Mariuta!

… Si chiar te-ai incumetat sa faci asa ceva?

…Tiganilor... Asa le trebuia!

* 

Iar mama mea, va fi iar linistita

… Sa nu se mai agite-asa!

Caci Dumnezeu, ii are fapta cantarita

… Si marsavia n-o poate ierta!

*

De aceea, vin c-un gand de multumire

… In amintirea nepretuitului avut!

… Caci n-as fi cunoscut asa simtire

Daca peste al vostru prag… N-as fi trecut!…