Daca peste al Vostru prag…
21 iul.
Pe acolo unde m-am nascut,
Nu am mai fost de-atatia ani!…
Plecara bunii… Si unde au trecut
… Azi, ii umbresc poate platani…
*
Se-nchid potecile pe rand!
… Si-acele usi… Vor fi inchise…
Ce larg impinse-au fost, zambind
… De ale omeniei brate-ntinse.
*
C-am stat la masa ca si-acasa!
… A treia fata poate-am fost!
Stiura si povestea mea spinoasa
… A faradelegii fara rost!
*
Dar decand aici tot scriu…
Unde-s doar gand si intrebare
Parca o vad cu rasu-i viu
… Cum chiar imi da o aprobare!
*
De-acolo sus, imi spune Ea…
Bravo, Draga Mariuta!
… Si chiar te-ai incumetat sa faci asa ceva?
…Tiganilor... Asa le trebuia!
*
Iar mama mea, va fi iar linistita
… Sa nu se mai agite-asa!
Caci Dumnezeu, ii are fapta cantarita
… Si marsavia n-o poate ierta!
*
De aceea, vin c-un gand de multumire
… In amintirea nepretuitului avut!
… Caci n-as fi cunoscut asa simtire
Daca peste al vostru prag… N-as fi trecut!…
Lasă un răspuns