https://oamenicasobolani.files.wordpress.com/2013/07/trandafiri-mincinosi2.jpg
*
*
Trandafiri mincinoși
… Mai degrabă măceși…
Ce-i purta surâzând
Coborând dintr-un tren…
*
Eu-l credeam fericit
Că-l aștept… Cum dorit…
Și-mi citește smerit
Sufletul înflorit…
*
C-am găsit…
… În sfârșit!
Un copac
Să mă sprijin pe veac!
…
Căutat de demult
Pentru o fată cum sânt…
Sinceră și curată!
…
Ca de-abia de atunci
Să înceapă povestea
Cum nu a mai fost…
*
Vreodată!
*
Florile i-am primit
… Fericită zâmbind
Dar văzui… Deodat’
Un buchet…
*
… Cam ciudat!
*
Oare… Nu s-a făcut
Ca doar mie să-mi dea
… Dacă nu i-am cerut…
Nici măcar de-nceput
… Un nimic?
Un ceva?…
*
Un buchet pentru mine!?!
… Nu eram oarecine…
După toate ce-a zis
Și apoi… A prezis!?!
*
Căci, purta… Ocrotiți…
În acelaș braț, înveliți
Crinii cei înfloriți!
… Poate…
*
Pentru iubiți?…
*
Însă, n-am bănuit!
Eu credeam că-i smerit!
…
Era primul buchet
Repetând un sonet
Ce în ochi i-am citit
Când m-au ademenit!
…
C-am crezut în curatul iubit
Când minciuna a pornit
… În povestea ce-a fost…
Una doar… Fără rost!
*
Trandafiri mincinoși
Ce de-abia într-o vază v-am pus
… Apăsată…
De cele ce-am spus…
*
Vă priveam întrebând
Căci, apoi, rând pe rând
… Floarea voastră s-a dus!…
Soli…
*
Așa mi-ați adus?
*
Gândul să nu-mi ascund!?!
… Dacă e un făcut?…
Dacă nu mă înșel…?
…
Și e totusi… Mișel!?!
*
Oare-ați fost mincinoși
Sau să-mi spuneți ați vrut…
În cuvinte-petală
Ceea ce n-ați putut?
…
Doar mi-ați dezvăluit
C-am să trag o povară
Despre tot ce-am gândit
… Până am amuțit…!?!
…
Doar mi-ați dat de-nțeles
Că erați…
Început… De cules…!?!
*
Ca pe voi… Din grădină…
Cu o mână haină
Mă va frânge la rând
Că-i mânat de un gând
…
… Prefăcut și murdar…
Și că joacă c-un zar
Ticluit de acasă
Unde vorba… Prin crin
…
… Este dată alesei!
Făr’ să știe-un străin!?!
*
Trandafiri mincinoși
Azi… Citesc în trecut
Și în zâmbet stingher…
Ce-a avut!
…
Dar crezui că-i doar semn…
Pentru mine-i stingher!
… Că eram la-nceput!…
*
Astăzi, știu c-a avut
… Nu mai știu câte-n gând…
Eu fiindu-i trecut…
Prea trecut…
*
Să-i fi fost Început!
*
Iară voi n-ați mințit!
… Știu c-ați fi ofilit…
…
Doar veneați din grădina
Unde numai minciuna
… A ieșit povestind…
…
Ca să-și știe culeasă
Floarea mândriei
…
Neprihănită Mireasă!
Cu rochie-petală
… Nepătată în poală…
Fără semn de ocară!
*
Ca apoi să o scuipe
Și cuvinte să-mplânte
…
Cu mirosul de crin
… Galben!…
Nedescifrat de-un străin
… Pentru morți ca venin…
…
Ca povara s-o simtă din plin
… În povestea ce-a fost…
Una doar… Fără rost!
*
Însă… Viața grăiește!
… Toate le răscolește…
Și-n ruine va cată
Trandafiri fără pată!
*
C-așa rană… Mustește…
Timpul… N-o ofilește!
*
*
18. 07. 2013 – 6.05.2017
*
OAMENI CA ŞOBOLANI 
Lasă un răspuns